ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4861/2005
Dosar nr. 2835/2005
Şedinţa de la 19 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, petiţionara A.V.A.B. a formulat contestaţie la executarea sentinţei civile nr. 475 din 24 august 1999, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul de executare nr. 177/2003 constituit pe rolul Judecătoriei Călăraşi, cerând anularea executării silite a tuturor actelor de executare începute împotriva debitoarei SC S. SA Călăraşi de către creditoarea C.F.R. M. Constanţa, prin executorul judecătoresc S.V.
Pe cale de excepţie peţitoarea a invocat prescripţia dreptului de executare silită a intimatei, deoarece de la data rămânerii definitive a sentinţei civile ce constituie titlu executor şi până la data formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de trei ani, depăşindu-se astfel termenul prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, petiţionara contestatoare A.V.A.B., arată că este creditor privilegiat al SC S. SA, prin preluarea de la B.C.R. a unor contracte de cesiune de creanţă în valoare de 45.337.465,56 dolari S.U.A. şi 190.400.000 lei cheltuieli de judecată.
A mai arătat că are începută deja poprirea executorie silită împotriva debitoarei; că potrivit art. 61 din OUG nr. 51/1998 republicată, A.V.A.B. are calitatea de creditor privilegiat, deoarece „dreptul corespunzător creanţei preluate la datorie publică se execută înaintea oricărui drept, indiferent de natura acestuia sau de la data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale".
De aceea considerând că prin executarea silită din partea altor creditori cu rang inferior, deci neprivilegiaţi, ar fi prejudiciată, cere admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 3282 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosar nr. 3948/2003 s-a respins excepţia dreptului la executare silită ca neîntemeiată.
S-a admis contestaţia la executare formulată de A.V.A.B. în contradictoriu cu intimatele; debitoarea SC S. SA Călăraşi şi creditoarea C.F.R. M. Constanţa.
S-a dispus anularea executării silire începute împotriva debitoarei SC S. SA Călăraşi la cererea creditoarei C.F.R. M. Constanţa, în dosar de executare nr. 177/2003 şi a tuturor actelor de executare intervenite în cauză.
Împotriva sentinţei civile nr. 3282 din 18 decembrie 2003 a declarat recurs creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, considerând sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală, deoarece art. 3711 C. proc. civ., nu împiedică pe orice creditor să înceapă procedura executării silite atâta timp cât se dovedeşte că are titlu executor şi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum are recurenta.
OUG nr. 51/1998 nu interzice prin nici un articol iniţierea executării silite de către un alt creditor, A.V.A.B. având ce-i drept prioritate, dar nu exclusivitate, dar şi aceasta numai în faza realizării creanţei şi nu în această fază a iniţierii executării silite. Deci prioritatea pe care o invocă A.V.A.B. în faza începerii executării silite, o consideră ca fiind inadmisibilă. Cere astfel admiterea recursului şi respingerea cererii A.V.A.B.
Recursul creditoarei C.F.R. M. SA Constanţa înregistrat legal la Judecătoria Călăraşi sub nr. 3984 din 28 ianuarie 2004 a fost trimis spre competentă soluţionare conform legislaţiei în vigoare la acea dată 28 ianuarie 2004 (data înregistrării), la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde s-a format dosar nr. 1854/2004.
Prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, în urma apariţiei Legii nr. 195/2004, şi-a modificării Codului de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declină competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Călăraşi, având ca motivare dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) şi alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004.
Prin Decizia civilă nr. 231 din 11 aprilie 2005, pronunţată în dosar nr. 564/2005 Tribunalul Călăraşi consideră că în cauză calea de atac este apelul şi pe cale de consecinţă declină competenţa soluţionării apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
La Curtea de Apel Bucureşti se formează dosar nr. 2317/2005 unde la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită instanţa pune în discuţia părţilor calificarea căii de atac.
Intimata SC S. SA constată că în mod corect s-a apreciat calea de atac ca fiind apel.
Curtea în temeiul art. 84 C. proc. civ., consideră că în cauza de faţă calea de atac este recurs aşa cum în mod corect a intitulat-o recurenta şi a calificat-o şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, pronunţată în dosar nr. 1854/2004 ce a avut la bază dispoziţiile aplicabile speţei de la data pronunţării, ca urmare a apariţiei legii nr. 195/2004, respectiv cu aplicarea în cauză a art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) şi alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004.
În concluzie, Curtea de Apel Bucureşti considerând că în cauză calea de atac este recurs făcând şi aplicarea art. 2 pct. 3 C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze recursul.
Că în cauză aşa cum a decis irevocabil şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005 ca instanţa de control judiciar ale cărei decizii sunt obligatorii, competenţa soluţionării recursului aparţine Tribunalului călăraşi şi în consecinţă declină competenţa soluţionării recursului în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Constată astfel ivit conflict negativ de competenţă, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi în consecinţă făcând aplicarea art. 21 C. proc. civ., scoate cauza de pe rol şi o înaintează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin Decizia nr. 732 din 17 iunie 2005.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Călăraşi competenţa materială sau de atribuţiune de soluţionare a cauzei.
Calea de atac exercitată de către creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 3282/2003 a Judecătoriei Călăraşi, nu a mai fost calificată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că aceasta, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, în considerarea dispoziţiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 1 şi 3 teza ultimă din Legea nr. 195/2004 a declinat competenţa de soluţionare „a cauzei" în favoarea Tribunalului Călăraşi, căruia i-a trimis dosarul. Aceasta întrucât potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 „Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea de primă instanţă".
După Decizia nr. 231 din 11 aprilie 2005 a Tribunalului Călăraşi şi după pronunţarea deciziei nr. 732 din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti a fost adoptată Legea nr. 219/2005, care nu a putut fi avută în vedere de cele două instanţe. Potrivit art. 282 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin această lege „Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal" iar potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 „Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale".
Ca atare, în raport de prevederile menţionate, soluţionarea căii de atac împotriva sentinţei Judecătoriei Călăraşi, indiferent că este apel sau recurs, revine Tribunalului Călăraşi căruia, îi revine de asemenea, şi calificarea căii de atac în raport de calitatea reclamantei contestatoare A.V.A.B. şi de prevederile art. 401 alin. (2) şi art. 402 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4858/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4872/2005. Comercial → |
|---|
