ICCJ. Decizia nr. 4853/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4853/2005
Dosar nr. 2172/2005
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N. SRL a chemat în judecată pârâta SC E. SA, succesoare a fostei SC B.D.F. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 4.423.307.150 lei cu titlu de plată nedatorată şi la dobânda legală.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 128 din 21 octombrie 2004 a respins acţiunea, ca nefondată.
Reclamanta a formulat apel solicitând admiterea acestuia şi schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj-Napoca, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 102 din 17 martie 2005, a admis apelul şi a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 5.279.512.708 lei despăgubiri cu dobânda legală începând cu 17 martie 2005 şi până la achitarea debitului principal şi la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1424 din 29 august 1998 a Tribunalului Cluj s-a admis cererea reclamantei SC B.D.F. SA, iar pârâta SC N. SRL Cluj a fost obligată să-i plătească suma de 13.631 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, 41.757.247 lei credit restant, dobânzi şi penalităţi calculare până la data de 30 martie 1997.
Prin Decizia civilă nr. 216/1999, pronunţată în dosarul nr. 3067/1997, Curtea de Apel Cluj a admis apelul societăţii şi a respins pretenţiile băncii pentru suma de mai sus. La baza acestei decizii a stat proba cu expertiza contabilă administrată în apel, respectiv raportul întocmit de o comisie formată din trei experţi: O.I., G.I. şi T.A.
În concluziile acestora se menţionează faptul că, la data judecării căii de atac, în raport de clauzele contractuale, toate obligaţiile de plată ale societăţii au fost stinse prin plată. Totodată experţii reţin că, dimpotrivă, la data efectuării expertizei banca este cea care îi datorează societăţii suma de 316.176.351 lei.
Decizia pronunţată în apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 4361 din 27 septembrie 2000, pronunţată în dosarul nr. 3424/1999 al Curţii Supreme de Justiţie.
S-a concluzionat că în cauză, intervine puterea de lucru judecat, iar problema juridică invocată nu poate primi o soluţionare diferită după cum societatea a solicitat plata sumei datorată de bancă, printr-o cerere reconvenţională sau separat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a arătat, în esenţă, că în cauză nu erau întrunite condiţiile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat deoarece, chiar dacă amândouă procesele priveau sume de bani, primul se referă la restituirea unui împrumut bancar, iar cel de-al doilea se referă la plata unei sume pretins nedatorate deci, au obiecte şi cauză diferite şi ceea ce permite invocarea autorităţii de lucru judecat este constatarea făcută de instanţă prin dispozitiv şi nu probele pe care s-a întemeiat soluţia.
Totodată, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză efectuat în această cauză ci pe un raport de expertiză întocmit în cadrul celuilalt proces deşi nu există autoritate de lucru judecat, iar prin raportul de expertiză neanalizat s-a arătat că prima expertiză s-a întemeiat pe norme de lucru fără aplicabilitate ignorând normele aplicabile contractului de împrumut.
Recursul este nefondat.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structurează lucrul judecat şi care îi determină efectele, art. 1201 C. civ. referindu-se într-adevăr, la identitatea de obiect, cauză şi părţi.
Nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni la fel ci, este suficient ca scopul final urmărit să fie identic, iar cauza nu trebuie raportată doar la temeiul juridic al acţiunii ci, în ultimă instanţă, şi la starea de fapt calificată juridic, în cele două cauze fiind vorba de întinderea răspunderii contractuale şi de aceleaşi reguli de drept aplicabile.
Astfel, Curtea de Apel Cluj, când a respins acţiunea recurentei din prezenta cauză prin care pretindea anumite sume de bani pe motiv că linia de credit s-a soldat în favoarea sa, s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză care a concluzionat că linia de credit s-a soldat, dimpotrivă, în favoarea intimatei din această cauză, care a plătit în plus suma de 316.176.351 lei, şi care a fost actualizată pe baza unui supliment de expertiză reprezentând exact suma acordată prin Decizia recurată.
Pe de altă parte, este adevărat că puterea lucrului judecat se recunoaşte doar dispozitivului, dar acţiunea fiind respinsă, spre a determina întinderea puterii de lucru judecat trebuie recurs la elementele de identificare ale acţiunii prin obiect şi cauză pentru a nu se ajunge la hotărâri contradictorii, ceea ce instanţa de apel, în mod judicios, a şi făcut, hotărârea fiind legală, încât motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.
Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., el urmează, de asemenea, să fie respins în raport cu principiul puterii lucrului judecat care împiedică infirmarea constatărilor făcute în judecata anterioară.
Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 102 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4852/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4858/2005. Comercial → |
|---|
