ICCJ. Decizia nr. 4919/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4919/2005
Dosar nr. 10181/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.H.M. SRL Bucureşti a chemat în judecată A.P.A.P.S., pentru a fi desfiinţată hotărârea luată de comisia de negociere a pârâtei ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă, cu privire la negocierea directă organizată pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinute de A.P.A.P.S. la SC B. SA, motivând că a îndeplinit toate cerinţele legale şi trebuia să i se acorde punctajul corespunzător ofertei depuse în condiţiile impuse prin caietul de sarcini.
Prin sentinţa nr. 2601 din 23 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că în conformitate cu oferta financiară finală pentru cumpărarea a 203.759 acţiuni, la SC B. SA, reclamanta a oferit 80.000 lei pentru o acţiune şi o investiţie de 3.250.000 euro, eşalonată pe 5 ani, în condiţiile în care, în caietul de sarcini s-a prevăzut că la stabilirea punctajului se va lua în calcul un volum total minim de investiţii de 250.000 euro, sumă ce reprezintă angajament ferm şi garantat de ofertanţi.
În raport de oferta reclamantei, aceasta a obţinut 119 puncte, fişa de calcul întocmită de comisia de negociere a fost semnată de ofertanţi fără obiecţiuni şi în aceste condiţii negocierea s-a desfăşurat în condiţii de legalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 2601 din 23 februarie 2004, l-a respins considerând că tuturor participanţilor li s-a efectuat acelaşi calcul, majoritatea oferind un volum de investiţii mai mare de 250.000 euro, dar preţul oferit de reclamantă pe acţiune a fost sub 50 % din cel oferit de persoana care a fost declarată adjudecător.
A mai reţinut că interesul vânzătorului este în primul rând de a obţine un preţ bun şi serios pe pachetul de acţiuni, în condiţiile în care sumele astfel obţinute devin venit la bugetul de stat, iar faptul că înainte de a se proceda la negocierea propriu – zisă, preşedintele comisiei a explicat modul de desfăşurare a şedinţei de negociere şi a precizat că în cadrul punctajului se va lua în considerare suma de 250.000 euro, care reprezintă angajament ferm şi garantat de ofertant, nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor din caietul de sarcini.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţele au reţinut o situaţie de fapt străină de natura pricinii şi în contradictoriu cu probele care aveau realmente valoare judiciară şi au aplicat în mod greşit legea.
În motivarea cererii, recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în caietul de sarcini în sensul că la stabilirea punctajului nu s-a avut în vedere pe lângă preţul oferit pe acţiuni şi volumul total de investiţii pe anul I şi că paragraful referitor la faptul că în cadrul punctajului se va lua în considerare suma de 250.000 euro, reprezentând angajament ferm şi garantat de ofertanţi a fost inclus în mod arbitrar şi unilateral în afara şedinţei de negociere, că instanţa de apel a înlăturat cererea reclamantei privind depunerea de către pârâtă dosar a relaţiilor privind persoana şi numărul contractului prin care A.P.A.P.S., a înstrăinat pachetul de acţiuni, şi astfel nu a putut completa cererea de chemare în judecată cu un alt capăt de cerere, conform art. 294 C. proc. civ.
A treia critică se referă la neconcordanţa dintre părţile care au participat la judecarea apelului şi cele faţă de care s-a pronunţat hotărârea, deoarece a chemat în judecată A.V.A.S., sucursala regională Bucureşti – Ilfov, iar instanţa s-a pronunţat faţă de A.V.A.S. Bucureşti.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat în mod judicios probele administrate şi au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
Negocierea directă pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinute de A.V.A.S. la SC B. SA s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 şi Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997, aprobate prin HG nr. 577/2002.
În ceea ce priveşte caietul de sarcini, a fost întocmit în concordanţă cu prevederile actelor normative susmenţionate stabilindu-se că oferta financiară cuprinde pe lângă volumul de investiţii şi preţul pe acţiune.
Pentru a nu exista eventuale nelămuriri în legătură cu această dispoziţie, în procesul verbal de desfăşurare a negocierilor întocmit la data de 28 iulie 2003 s-a consemnat, după ce s-a adus la cunoştinţă ofertanţilor, că la stabilirea punctajului total se va lua în calcul suma de 250.000 euro, reprezentând angajament de investiţii ferm şi garantat de ofertant.
Acest proces verbal a fost semnat de toţi ofertanţii, inclusiv de reclamantă fără obiecţiuni, ceea ce înseamnă că au fost de acord cu precizarea făcută, care dealtfel nu încalcă nici o dispoziţie legală.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, reclamanta a oferit într-adevăr o sumă de 3.200.000 euro, pentru investiţii dar a oferit pe acţiune un preţ sub 50 % din cel adjudecat, motiv pentru care a obţinut numai 119 puncte faţă de 203 puncte, cât a obţinut adjudecătorul.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată pentru că instanţa de fond şi instanţa de apel s-au pronunţat numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii şi pe tot parcursul procesului au dat dovadă de rol activ.
La ultimul termen de judecată, 23 februarie 2004, reclamanta a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtei să prezinte informaţii cu privire la contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, dar cererea nu a fost admisă întrucât proba nu era pertinentă concludentă şi utilă soluţionării cererii.
Atât sentinţa apelată cât şi Decizia recurată au fost pronunţate în contradictoriu cu A.V.A.S., care are calitate procesuală pasivă iar nu cu A.P.A.P.S., sucursala regională Bucureşti – Ilfov, care a fost desfiinţată urmare reorganizării pârâtei.
În aceste condiţii şi ultima critică formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte, constatând că Decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.H.M. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 333 din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4924/2005. Comercial → |
|---|
