ICCJ. Decizia nr. 4941/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4941/2005
Dosar nr. 338/2005
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 noiembrie 2003 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC B.C. SRL Bucureşti, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor A.P.A.P.S. Bucureşti şi SC T.A. SA Bucureşti la încheierea contractului de leasing imobiliar asupra imobilului situat în Bucureşti, str. Câmpineanca, în suprafaţă de 146 mp, conform hotărârii nr. 5/2001 şi a procesului verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 şi la plata de daune cominatorii de 100.000 lei /zi până la finalizarea încheierii contractului de leasing imobiliar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul anului 2001 a încheiat cu pârâta SC T.A. SA contractul de asociere din 1 aprilie 2001, pentru spaţiul situat în str. Câmpineanca, în suprafaţă de 146 mp, solicitând încheierea unui contract de leasing imobiliar asupra acestui spaţiu.
La data de 6 iunie 2001 a fost înregistrată la pârâta SC T.A. SA, hotărârea emisă în baza procesului verbal A.G.A. din data de 6 iunie 2001 din care rezultă că s-a aprobat transformarea contractului de asociere în contract de leasing imobiliar în beneficiul reclamantei.
Reclamanta a mai arătat că a întocmit dosarul necesar, a achitat taxele pentru evaluare cu O.P. din 24 octombrie 2001, aceste acte fiind înregistrate la pârâta A.P.A.P.S. la 23 iulie 2002, neprimind însă nici un răspuns. A mai menţionat că a efectuat la imobilul în cauză investiţii de circa 200.000.000 lei.
În drept s-a invocat Legea nr. 31/1990, art. 39, 40, 49 şi 61 din Legea nr. 58/1991, privind privatizarea societăţilor comerciale, OUG nr. 20/2001, HG nr. 450/1999 şi Legea nr. 91/1999.
Pârâta A.P.A.P.S. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât nu îşi poate exercita dreptul de proprietate decât asupra acţiunilor deţinute de stat sau de autorităţile publice locale şi nu asupra bunurilor din patrimoniul societăţilor comerciale.
De asemeni, pârâta a învederat instanţei că deţine în numele statului acţiuni reprezentând 86,2009 % din capitalul social al SC T.A. SA şi în această calitate de acţionar majoritar, şi-a exprimat acordul la transformarea unor serii de contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar, printre care şi cel încheiat de reclamantă cu cealaltă pârâtă, cea care trebuie să aducă la îndeplinire hotărârea A.G.A. fiind SC T.A. SA.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 3837 pronunţată la data de 18 martie 2004 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S. şi a admis în parte acţiunea reclamantei SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S. Bucureşti şi SC T.A. SA obligând pârâtele să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar privind imobilul situat în Bucureşti, str. Câmpineanca, în suprafaţă de 146 m.p.
A respins capătul de cerere privind daunele cominatorii ca neîntemeiat.
A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 174.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că A.P.A.P.S. a cesionat acţiunile statului la o dată ulterioară celei la care şi-a asumat obligativitatea transformării contractului de asociere în contract de leasing imobiliar, astfel încât în raport şi de dispoziţiile contractului de mandat special din 16 decembrie 2002, instanţa a apreciat că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin hotărârea emisă în baza procesului verbal al A.G.A. a SC T.A. SA din 6 iunie 2001 s-a aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1999, coroborate cu HG nr. 450/1999 şi Legea nr. 91/1999, transformarea mai multor contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar pentru mai multe societăţi printre care şi societatea reclamantă, în art. 2 din această hotărâre prevăzându-se că SC T.A. SA va aduce la îndeplinire această dispoziţie.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta a făcut dovada achitării taxelor de evaluare (O.P. din 24 octombrie 2001) şi a întocmirii întregii documentaţii aferente acestui demers, fără însă a primi vreun răspuns.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, pârâtele au formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate arătând în esenţă că:
- pârâta A.P.A.P.S. (devenită A.V.A.S.) susţine că nu are atribuţii cu privire la bunurile mobile şi imobile ale societăţilor care au fost lichidate sau care există şi în prezent, obiectul prezentului litigiu purtându-se asupra unui imobil; astfel potrivit art. 20 alin. (2) din Lega nr. 15/1990 „bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora" conferindu-se astfel societăţilor comerciale un drept de proprietate asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea acestora:
- în raport de data de referinţă a hotărârii A.G.A. de la SC T.A. SA, respectiv faţă de data de 6 iunie 2001, menţionează apelanta că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, A.P.A.P.S. este o instituţie de interes public, cu personalitate juridică, care acţionează pentru diminuarea implicării în economie a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale, prin vânzarea acţiunilor acestora;
- interpretând dispoziţiile cuprinse în HG nr. 450/1999, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, arată apelanta, se poate observa că legiuitorul nu a conferit un caracter obligatoriu încheierii unor astfel de contracte pe de o parte, iar pe de altă parte, acordul său este necesar în calitate de acţionar majoritar la societatea ale cărei active se când;
- în calitate de acţionar majoritar al SC T.A. SA şi-a exprimat acordul prin A.G.A. societăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 şi cu pct. 4.1 din HG nr. 450/1999, când s-a aprobat transformarea unor serii de contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar, printre acestea aflându-se şi cel încheiat de către reclamanta SC B.C. SRL cu pârâta SC T.A. SA;
- ulterior adoptării hotărârii a A.G.A. a SC T.A. SA, prin care s-a aprobat transformarea unor contracte de asociere în contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare la data de 25 noiembrie 2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, deci apelanta consideră că instanţa a trecut cu vederea acest aspect şi anume faptul că la data introducerii acţiunii SC T.A. SA nu mai era în portofoliul său, fiind privatizată, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 potrivit căruia „societăţile comerciale la care statul sau o autoritate de administraţiei publice locale este acţionar majoritar pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar pentru active aflate în proprietatea lor:".
Pentru motivele invocate, apelanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi scoaterii A.V.A.S. din cază.
Apelanta-pârâtă SC T.A. SA prin apelul formulat, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prin hotărârea A.G.A. a SC T.A. SA s-a aprobat de principiu transformarea contractelor de asociere în participaţiune a anumitor societăţi în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, urmând ca ulterior acestei hotărâri să se vadă dacă societăţile îndeplinesc condiţiile cerute de lege.
Astfel, arată apelanta, după întocmirea raportului de evaluare s-a constatat că lucrările făcute de intimata-reclamantă nu sunt investiţii în înţelesul legii, astfel că neîndeplinind condiţiile legale, chiar dacă a existat o hotărâre A.G.A., aceasta nu putea fi pusă în aplicare.
Apelanta concluzionează susţinând că instanţa a admis acţiunea fără a se pronunţa şi asupra îndeplinirii condiţiilor cerute de OUG nr. 88/1997, în opinia sa fiind suficient că reclamanta a achitat taxa pentru evaluare şi întocmirea documentaţiei aferente demersului.
Pentru motivele arătate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia comercială nr. 594 din 2 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelurile declarate de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. şi respingerii capătului unu de cerere faţă de A.V.A.S. ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi ca nefondat faţă de SC T.A. SA Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că apelanta A.P.A.P.S. a fost acţionarul majoritar al SC T.A. SA, a avut ca scop privatizarea societăţii prin vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute de stat la această societate, prin metodele prevăzute de lege şi acest fapt s-a împlinit prin încheierea la 25 noiembrie 2003 a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Deci apelanta A.P.A.P.S. şi-a dat acordul pentru cele hotărâre în A.G.A. şi consemnate în hotărâre în calitate de acţionar majoritar la SC T.A. SA, nu de proprietar al activelor scoase la vânzare, astfel că instanţa a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. este fondată.
Cu privire la primul capăt de cerere, instanţa de apel a reţinut că deşi prin hotărârea SC T.A. SA s-a aprobat transformarea contractelor imobiliare inclusiv pentru SC B.C. SRL, aceasta trebuia să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 133/1999 şi art. 27 din OUG nr. 88/1997 aşa cum a fost adoptată şi completată prin Legea nr. 99/1999, iar din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiţii în înţelesul legii.
În termen legal, reclamanta SC B.C. SRL, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală.
Prin motivele de recurs invocate reclamanta susţine că:
- hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină opinia instanţei, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi instanţa nu s-a pronunţat pe o dovadă administrată în caută hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, pct. 10 art. 304 C. proc. civ.
Recurenta, în dezvoltarea motivelor anterior precizate arată că instanţa de apel în pronunţarea soluţiei de admitere a apelurilor pârâtelor nu şi-a exprimat în mod detaliat opinia, apreciind doar că „din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiţii în interesul legii".
Se menţionează de către recurentă că opinia instanţei în sensul că nu s-au efectuat investiţii nu este reală, deoarece aceasta există conform raportului de evaluare efectuat de experţii autorizaţi ai SC T.A. SA, fiind achitate taxele de evaluare, iar acest raport de evaluare a fost înregistrat la A.V.A.S.
Printr-un al doilea motiv de recurs reclamanta susţine că:
- hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În contextul acestui motiv, recurenta susţine că din următoarele prevederi legale: art. 24 din OUG nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 99/1999 coroborat cu art. 1 OUG nr. 296/2000, aprobată de Legea nr. 225/2001, rezultă cu certitudine calitatea procesuală pasivă a intimatei A.V.A.S.
Recurenta mai menţionează că în conformitate cu procesul verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 rezultă că acţiunile statului deţinute /administrate de actuala A.V.A.S. nu erau cesionate la acea dată (fapt ce rezultă şi din contractul de mandat special din 16 decembrie 2002 pct. 3 şi 4 din ordinea de zi) astfel încât naşterea obligaţiei de transformare a contractului de asociere în contract de leasing imobiliar este opozabilă apelantei-pârâte A.V.A.S.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A.V.A.S. Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la data de 11 aprilie 2005, menţionează în vederea elucidării aspectelor privind calitatea procesuală pasivă a sa, că în cadrul activităţii sale şi în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în procesul de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar, nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci are doar calitatea de acţionar în numele statului.
Cu privire la fondul cauzei A.V.A.S. arată că nu poate fi obligată la încheierea unui contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, având în vedere că societatea SC T.A. SA a susţinut în esenţă că instanţa de apel în mod corect a reţinut că A.V.A.S. în calitate de acţionar majoritar la SC T.A. SA şi-a dat acordul privind transformarea contractelor de asociere în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, iar nu în cea de proprietar a activului. Singura în măsură a încheia contractul este SC T.A. SA în calitate de proprietar al activului în temeiul art. 20 alin. (2) din Lega nr. 15/1990. Pârâta mai menţionează că la data promovării acţiunii SC T.A. SA era în curs de privatizare, ceea ce s-a împlinit şi în consecinţă A.V.A.S. nu mai este acţionar şi nu poate fi obligat la perfectarea actului.
Recursul declarat de reclamantă este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea atacată prin prisma primei critici formulată în recurs cât şi având în vedere actele şi lucrările aflate la dosar, Curtea apreciază că într-adevăr hotărârea nu este motivată, instanţa nu analizează explicit motivele pe care se sprijină soluţia dată reţinând numai că din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiţii în înţelesul legii.
Instanţa deşi reţine economia de probe, nu dispune completarea acestora, neţinând cont astfel de caracterul devolutiv al apelului.
Trebuie menţionat că instanţa de apel nu a stabilit corect nici situaţia de fapt.
În consecinţă, având în vedere că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile pct. 7 şi 19 ale art. 304 C. proc. civ., sunt întemeiate, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 594 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4940/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4943/2005. Comercial → |
|---|
