ICCJ. Decizia nr. 4943/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4943/2005
Dosar nr. 2325/2005
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Creditoarea B.C.R., agenţia Novaci, a solicitat prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 5 Bucureşti să se pronunţe o încheiere în temeiul art. 3712 C. proc. civ., prin care să se dispună înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani existente, cât şi a celor provenite din încasările viitoare, asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile încorporate datorate debitorului de terţul poprit B.D.R. SpA Italia, sucursala Bucureşti, până la concurenţa sumei de 6.629.444.444 lei actualizată la data plăţii efective, precum şi la dobânda aferentă.
Prin încheierea din 17 iunie 2004, Judecătoria sector 5 Bucureşti a respins cererea de încuviinţare a executării silite cu motivarea că petiţionara a solicitat urmărirea SC G. SRL, debitorul cedat, căruia nu-i este opozabilă cesiunea de creanţă întrucât nu au fost îndeplinite formalităţile cerute de dispoziţiile art. 1393 C. civ. A mai reţinut prima instanţă că înregistrarea cesiunii de creanţă la A.E.G.R.M. nu suplineşte formalităţile cerute de prevederile mai sus amintite.
Sentinţa a fost apelată de creditoarea B.C.R. SA, agenţia Novaci, iar Curtea de Apel Bucureşti secţia comercială prin Decizia nr. 233 pronunţată la data de 25 martie 2005 a respins ca nefondate criticile aduse încheierii apreciind că instanţa de fond a stabilit corect faptul că debitorului cedat SC G. SRL nu-i este opozabilă cesiunea de creanţă datorită neîndeplinirii formalităţilor cerute de lege.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs creditoarea B.C.R. SA, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut:
- Instanţa competentă să soluţioneze calea de atac îndreptată împotriva încheierii pronunţată de judecătorie era tribunalul şi nu curtea de apel.
- S-a reţinut greşit că au fost încălcate dispoziţiile art. 1393 C. civ., referitoare la formalităţile cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanţă;
- Executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu public, iar actul îndeplinit în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestora este act de autoritate în conformitate cu art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/2000.
Potrivit dispoziţiilor arătate, notificarea transmisă de executorul judecătoresc cu menţiunea „procedura îndeplinită", răspunde cerinţelor de opozabilitate prevăzute de art. 1393 C. civ.
Recursul este întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire prin executare silită dacă nu se execută de bunăvoie. Instanţa de executare conform secţiunii I din Cartea a V a, „Despre executarea silită", este judecătoria, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
În speţă, dispoziţiile mai sus citate au fost respectate în sensul că cererea a fost introdusă la Judecătoria sector 5 Bucureşti, care s-a pronunţat prin încheierea nr. 869 din 17 iunie 2005.
În ce priveşte însă căile de atac şi instanţa competentă, se constată că cererea creditoarei a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2005, aşa încât la data pronunţării, era supusă căilor de atac prevăzute de lege la instanţa imediat superioară, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În speţă, se mai constată că deşi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, creditoarea a declarat apel, iar motivele au fost examinate în conformitate cu art. 294 şi urm., prin dispozitiv s-a respins recursul aşa încât este o contradicţie vădită între considerente şi dispozitiv în ce priveşte calea de atac soluţionată.
Pentru ambele considerente, având în vedere că recursul de faţă a fost promovat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, în conformitate cu art. 304 alin. (3), raportat la 312 C. proc. civ., se va admite recursul, Decizia Curţii de apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea căii de atac.
Faţă de considerentele precedente cea de-a doua critică ce vizează opozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat nu se mai impune a fi examinată de această instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 233, pronunţată în Camera de Consiliu din 25 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea căii de atac a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4941/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4956/2005. Comercial → |
|---|
