ICCJ. Decizia nr. 4956/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4956/2005
Dosar nr. 2447/2005
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi, contestatoarea A.V.A.B. SA Călăraşi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa şi SC S. SA Călăraşi să se dispună anularea tuturor actelor de executare iniţiate asupra SC S. SA Călăraşi de către creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, în dosarul de executare silită şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa nr. 3332 din 19 decembrie 2003, a respins excepţia prescripţiei dreptului de executare silită invocată de contestatoare, a admis contestaţia la executare, a dispus anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită şi a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
Împotriva sentinţei sus-menţionată a declarat recurs, intimata C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din 25 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2351/2004 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Călăraşi, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea codului de procedură civilă, dispoziţii potrivit cărora, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă. Tribunalul Călăraşi, primind dosarul a recalificat calea de atac ca fiind apel şi prin Decizia nr. 27/ R din 25 ianuarie 2005 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială. Pentru calificarea căii de atac Tribunalul a apreciat că, în cauză, contestaţia la executare a fost formulată de o terţă persoană ce invocă un drept real asupra bunului urmărit, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 402 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea pronunţată în contestaţia la executare poate fi atacată cu apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, primind dosarul, a constatat că A.V.A.S. are calitatea de creditor al debitoarei SC S. SA şi că prin contestaţia la executare promovată a invocat impedimente ale executării silite precum şi caracterul prioritar al executării silite începute de A.V.A.B., creanţa sa fiind privilegiată chiar dacă împotriva debitoarei s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Faţă de aceste constatări, Curtea de Apel a stabilit că, în cauză, reclamanta nu a invocat existenţa unor drepturi reale asupra anumitor bunuri mobile şi imobile supuse executării silite, aşa încât a considerat că sentinţa este supusă recursului iar potrivit art. 299 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine tribunalului în favoarea căruia şi-a declinat competenţa.
În conformitate cu art. 20 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă, când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece pricina.
Pornind de la aceste dispoziţii este evident că cele două instanţe s-au declarat necompetente să judece calea de atac promovată împotriva sentinţei nr. 3955/2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, problema în discuţie, care precede stabilirea instanţei competente fiind cea a determinării corecte a căii de atac ce poate fi promovată împotriva menţionatei sentinţe. Din acest punct de vedere s-a constatat corect de Curtea de Apel Bucureşti că, obiectul cererii de primă instanţă îl constituie contestaţia la executare promovată de A.V.A.B., prin care contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare în temeiul art. 399, 400 alin. (1) şi 403 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 61, 64 şi 68 din OUG nr. 51/1998.
Tot corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, că în cadrul contestaţiei la executare s-au invocat impedimente la executare, prescripţie, perimarea, existenţa garanţiilor, deţinerea unei creanţe privilegiată a statului care se execută cu prioritate indiferent de data la care s-a constituit dreptul, susţineri care însă nu se încadrează în prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme nu s-au invocat drepturi reale asupra anumitor bunuri supuse executării. În aceste condiţii, se aplică regula în materia căii de atac ce se poate promova împotriva sentinţei dată în contestaţiei la executare, prevăzută de art. 402 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia, „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel".
Având în vedere considerentele de mai sus, raportate la prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 299 alin. (2) C. proc. civ., calea de atac în discuţie este recursul iar competenţa soluţionării recursului declarat împotriva sentinţei nr. 3332 din 19 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi revine Tribunalului Călăraşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării recursului declarat de C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, împotriva sentinţei nr. 3332 din 19 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în favoarea Tribunalului Călăraşi, căruia îi trimite dosarul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4943/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4960/2005. Comercial → |
|---|
