ICCJ. Decizia nr. 4961/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4961/2005
Dosar nr. 10267/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2004 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, petenţii D.N., D.V.M. şi N.G., au formulat, în contradictoriu cu intimaţii SC C.P. SA, SC B.I.L., M.D. şi M.N. contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2576, pronunţată la data de 15 mai 2004 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 5674/2001.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii au susţinut următoarele:
- hotărârea instanţei de recurs a fost dată cu încălcarea prevederilor referitoare la competenţa materială de soluţionare a cauzei, în condiţiile în care potrivit statutului SC C.P. SA părţile au convenit printr-o clauză compromisorie soluţionarea litigiilor dintre asociaţi de către Comisia de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României;
- instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, respectiv asupra admisibilităţii acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor notariale de majorare a capitalului social din 28 mai 1998 şi 11 august 1998, a declaraţiilor notariale din 3 septembrie 1998 şi 18 octombrie 1998 şi a cererilor de menţiuni din 18 septembrie 1998 şi 26 octombrie 1998;
- instanţa de recurs nu s-a pronunţat şi asupra motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nelegala constituire a instanţei de apel prin participarea la judecată a unui judecător incompatibil;
- instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la mijloacele de probă administrate în cauză.
În drept, contestatorii şi-au întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 318 alin. (1) teza 1 şi 2 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată.
1. Trebuie precizat în prealabil că fiind o cale extraordinară de atac contestaţia în anulare este admisibilă numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, nesusceptibile de multiplicare sau extrapolare.
2. Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 317 alin. (1) teza 2, când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, nu subzistă deoarece este condiţionat de ceea ce precizează art. 317 alin. (1), anume dacă el nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac şi aceasta, în considerarea caracterului subsidiar al căilor de atac, care interzice utilizarea unei căi de atac extraordinare, de retractare, atunci când partea are deschisă cale de atac de reformare.
Ori, în cauză, nici în apel şi nici în recurs, contestatorii, în calitate de apelanţi şi recurenţi nu au invocat acest motiv de ordine publică privitor la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona cauza, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de ipoteza art. 317 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.
3. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., nu poate fi primit deoarece, nepronunţarea instanţei de recurs asupra mijloacelor de probă administrate în cauză, nu constituie ipoteza textului de lege invocat, text care se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu cu privire la erori de judecată.
4. Referitor la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 2, omisiunea cercetării motivelor de casare sau modificare invocate, susţinerea este nefondată.
Deşi recursul nu a fost motivat în drept decât formal, cu o trimitere generică la dispoziţiile art. 301 şi art. 305 C. proc. civ., instanţa de recurs, în considerarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., a încadrat şi sistematizat motivele în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., pe care le-a analizat.
Dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., au în vedere motivele de casare sau modificare nu argumentele invocate în susţinerea motivelor, argumente subsumate criticilor de nelegalitate şi netemeinicie ce formau obiectul recursului în reglementarea acestuia la data pronunţării lui, ori Curtea a examinat cele patru motive de recurs reţinute din dezvoltările formulate.
5. Cât priveşte omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra nelegalei constituiri a completului în apel, acest motiv nu a fost invocat în recurs nici chiar în maniera de redactare a recursului prin prezentarea unor argumente nesistematizate pe motive de casare sau modificare.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.N., D.V.M. şi N.G., împotriva deciziei nr. 2576 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4959/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4969/2005. Comercial → |
|---|
