ICCJ. Decizia nr. 4998/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4998/2005
Dosar nr. 5381/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 7 martie 2003 a Tribunalului Sălaj, a fost admisă, în parte, cererea contestatorului V.G. şi s-a dispus anularea procesului verbal de licitaţie încheiat de lichidatorul N.V.D. la 24 iulie 2002 în favoarea adjudecatarului SC T.D.G. SRL Zalău.
A fost respinsă cererea privind constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din 7 ianuarie 2003 şi a procesului-verbal din aceeaşi dată ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că neregularitatea privind încălcarea dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., a fost acoperită prin depunerea de către adjudecatar, anterior licitaţiei a întregului preţ al bunurilor adjudecate, iar nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 510 C. proc. civ., nu poate fi invocată de către debitoare, aceasta neavând interes.
Sentinţa a fost menţinută prin Decizia nr. 517 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, care a respins ca nefondat recursul contestatorului V.G.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în anulare P.G. criticându-le ca vădit nelegale pentru lipsa acordului judecătorului sindic (exprimat printr-o încheiere) şi pentru lipsa votului creditorilor.
Se arată că, în aceste condiţii atât licitaţia cât şi procesul verbal din 7 ianuarie 2003 sunt lovite de nulitate.
Este criticată şi nedepunerea cauţiunii de 10 %, conform art. 506 alin. (1) C. proc. civ.
Se mai arată că în prezent cadrul procesual s-a modificat şi cel doi creditori au cesionat creanţele în favoarea creditorului unic SC C.J., care înţelege să renunţe la acţiunea de faliment şi intenţionează să continue activitatea în asociere cu debitorul.
Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză nu se regăseşte o încălcare esenţială a legii de natură a determina soluţionarea greşită a cauzei pe fond. Licitaţia din 7 ianuarie 2003 a fost desfăşurată cu respectarea condiţiilor legale şi întregul preţ a fost depus anterior licitaţiei fiind astfel acoperite neregularităţile procedurale care oricum nu erau de natură a determina soluţionarea pe fond a cauzei.
Pe de altă parte nu poate fi avută în vedere în această fază a procesului sau prin această modalitate reapariţia şanselor de salvare a afacerii şi a locurilor de muncă ce constituie într-adevăr o raţiune importantă pentru revenirea la stadiul de firmă în funcţiune a debitoarei însă imposibilitatea acestei reveniri este datorată limitelor de reglementare în procedura Legii nr. 64/1995. Întrucât prin trecerea la faliment societatea este dizolvată de drept ea nu mai are nici o şansă juridică de a reveni pe piaţă chiar dacă s-ar dovedi că afacerea respectivă este viabilă.
Numai o viitoare reglementare care ar îngădui întoarcerea din faliment ar permite şi rezolvarea unor astfel de situaţii care îşi regăsesc soluţii în economiile dezvoltate şi care au reglementări nuanţate, menite să acopere toate ipotezele realităţii şi mai ales să realizeze principiul esenţial al legii comerciale acela de a permite comerţului, în sens larg de activitate economică utilă să se desfăşoare nu să-l îngrădească.
Negăsindu-se întemeiat recursul în anulare acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de P.G. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei nr. 917 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj şi a sentinţei nr. 297 din 7 martie 2003 a Tribunalului Sălaj.
Obligă intimata SC P.C.P. SRL Zalău la plata sumei de 2.000 lei noi (20.000.000) cheltuieli de judecată către intimata SC T.D.G. SRL Zalău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4995/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5009/2005. Comercial → |
|---|
