ICCJ. Decizia nr. 5013/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5013/2005
Dosar nr. 10104/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta M.F., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii P.L., Ş.E. şi SC A. SA Piteşti, să se constate că deţine la SC A. SA Piteşti un număr de 1.725 acţiuni cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a cumpărat, prin metoda M.E.B.O. un nr. de 2.250 acţiuni şi a constatat că nu mai este acţionar, deoarece acţiunile i-au fost vândute pârâţilor P.L. şi Ş.E.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa comercială nr. 493 din 19 aprilie 2004 a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond reţine că reclamanta are la îndemână acţiunea în realizare şi ca urmare a cesiunii întregului pachet de acţiuni reclamanta nu mai are calitate procesuală activă, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantei şi cel care ar fi titularul dreptului aferent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că a fost judecată cauza cu lipsă de procedură privind pe pârâta SC A. SA, care nu putea fi reprezentată legal de C.I., că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor, astfel reclamanta a fost privată de un grad de jurisdicţie, şi că în mod greşit s-a reţinut că prin contractele de cesiune au fost înstrăinate acţiunile proprietatea sa, din moment ce nu există în registrul acţionarilor nici o menţiune privind această transmisiune de proprietate.
Motivele de apel au fost completate ulterior arătându-se că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtei SC A. SA, deoarece reprezentantul legal al acesteia este M.I. şi nu C.I.
Şi interpretarea că există o acţiune în realizare, aceea de a ataca actele de cesiune, a fost considerată ca eronată deoarece nu s-a transmis proprietatea, neexistând un interes pentru anularea actelor de cesiune.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 187 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei de procedură ca urmare a neprezentării s-a apreciat că menţiunea privind Decizia adunării generale referitoare la administrator nu există, iar la judecată au participat atât fostul administrator cât şi cel numit la 30 martie 2004.
De altfel lipsa de procedură nu putea fi invocată decât de partea care se consideră vătămată şi aceasta este SC A. SA nu reclamanta.
Referitor la admisibilitatea acţiunii s-a considerat că, în mod corect a apreciat instanţa de fond că exista o acţiune în realizare şi anume, în măsura în care actele de cesiune erau socotite ca nefiind translative de proprietate, în raport de prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990, se putea solicita desfiinţarea lor.
Reclamanta a şi formulat o acţiune de acest gen împotriva pârâtului Ş.E., care a fost respinsă.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă care invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că actele de cesiune nu sunt valabile neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi în mod greşit s-a reţinut că pentru realizarea drepturilor sale reclamanta poate ataca cesiunea din contracte.
Recurenta mai susţine şi că, în condiţiile în care actele invocate de intimaţi nu sunt valide, desfiinţarea lor nu influenţează dreptul său de proprietate şi nu are nici un interes să solicite anularea lor.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză nu se discută valabilitatea actelor de cesiune pentru a aprecia dacă acestea îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi că instanţele ar fi aplicat greşit aceste dispoziţii legale.
În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii în constatare corect au apreciat instanţele că nu se poate aplica art. 111 C. proc. civ., dacă există acţiunea în realizare.
Faptul că reclamanta a încercat să folosească o astfel de acţiune în realizare şi a eşuat nu este un argument pentru admisibilitatea acţiunii în constatare care este subsidiară, putând fi promovată doar atunci când o acţiune în realizare nu este posibilă.
Cum dreptul reclamantei pare a fi influenţat esenţial de contractele de cesiune acestea pot fi atacate şi oricare din acţiunile prin care s-ar tinde la desfiinţarea acestor impedimente în calea recunoaşterii dreptului reclamantei la acţiunile pretinse, reprezintă acţiunea în realizare.
Inadmisibilitatea acţiuni în realizare în aceste condiţii rezultă din însăşi textul art. 111 C. proc. civ. (teza finală) şi textul a fost corect interpretat şi aplicat de instanţe astfel că recursul reclamantei se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.F., împotriva deciziei nr. 187/ A-C din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5010/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5014/2005. Comercial → |
|---|
