ICCJ. Decizia nr. 5027/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5027/2005
Dosar nr. 1143/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3793/2004, reclamanta SC C.I. SRL Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.Ţ.A. SA, sucursala Vaslui, obligarea acesteia la plata sumei de 30.800 euro, reprezentând despăgubiri, conform poliţei de asigurare din 27 februarie 2004 şi 2.000 euro, reprezentând contravaloare avans pe care societatea l-a achitat către SC A. SRL Târgu-Mureş, pentru aducerea unui autoturism din Germania, avans pe care l-a pierdut.
Prin ordonanţa nr. 1424 din 21 octombrie 2004, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.I. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC A.Ţ.A. SA Vaslui.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că din poliţa de asigurare reiese că franşizele au fost stabilite doar în caz de furt total sau parţial, nu şi pentru avariile totale sau parţiale, ori, cauza distrugerii fiind incendierea ca urmare a accidentului, pentru care cel în cauză nu s-a asigurat, acţiunea nu este întemeiată.
Prin Decizia nr. 21 din 3 februarie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă, împotriva sentinţei tribunalului mai sus menţionate, pe care a menţinut-o, apreciind-o ca fiind legală şi temeinică, iar criticile formulate ca neavând suport legal şi probatoriu.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că rezultă culpa exclusivă a asiguratului în sensul termenilor contractului de asigurare, în ceea ce priveşte producerea incendiului, motiv pentru care asigurătorul nu are obligaţia contractuală de a acorda despăgubiri în baza poliţei de asigurare pentru un prejudiciu cauzat de un eveniment, incendiu, determinat de lipsa de diligenţă a asiguratului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, casarea celor două hotărâri şi, rejudecând cauza, în fond, să fie admisă acţiunea pe care a formulat-o împotriva pârâtei, care să fie obligată la plata pagubelor suferite, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta susţine astfel că greşit i-a fost respinsă acţiunea şi apoi apelul, reţinându-se nereal că autoturismul nu era asigurat şi pentru avarii, întrucât din poliţa de asigurare rezultă contrariul, iar din procesul verbal de predare a autoturismului din data de 3 iulie 2004, întocmit de service S., reiese că au fost reparate în totalitate toate avariile survenite în urma accidentului, împrejurări în care recurenta consideră că nu poate fi acuzată de favorizarea măririi pagubei şi nici de lipsă de diligenţă, atât timp cât şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, pârâta fiind aceea care le-a încălcat îndeosebi prin nerespectarea modului de comunicare investit de legislaţia în materie.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile capitolului II al contractului de asigurare, rezultă că există posibilitatea asigurării şi pentru pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului, dar la capitolul I alin. (3) s-a stipulat că asigurarea se încheie numai pentru riscurile prevăzute în condiţiile generale, respectiv contract şi poliţă, cu franşizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în acestea şi în suplimentele de asigurare (dosar fond).
Examinând conţinutul poliţei de asigurare (dosar fond), reiese însă că franşizele au fost stabilite doar în caz de furt total sau parţial şi nu pentru avarii totale sau parţiale.
Totodată, din actele dosarului rezultă că după efectuarea unui prim segment de reparaţii pentru care asigurătorul a aprobat plata unor despăgubiri în valoare de 83.645.323 lei, asigurătorul a oferit asiguratului posibilitatea de a finaliza verificările şi pentru partea electrică şi de a remedia eventualele defecţiuni la sistemul electric /electronic, însă asiguratul a solicitat predarea autoturismului de către unitatea service fără efectuarea celorlalte prestaţii reparatorii, asumându-şi riscul deplasării cu autoturismul în discuţie, chiar pe distanţe mari.
De asemenea, nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau potrivit art. 32 din contract, efectuând verificări şi reparaţii sumare pe cont propriu, fără să solicite o reconstatare tehnologică suplimentară în cadrul căreia unitatea service să confirme defecţiunile, iar asigurătorul să încuviinţeze soluţii tehnologice optime.
Faţă de cele mai sus arătate, se reţine că în mod corect ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au stabilit că nu poate angajată răspunderea asigurătorului privind plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de către recurenta – reclamantă.
În consecinţă, întrucât recurenta – reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile art. 304 să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL Vaslui, împotriva deciziei nr. 21 din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5025/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5028/2005. Comercial → |
|---|
