ICCJ. Decizia nr. 5025/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5025/2005
Dosar nr. 994/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă
Reclamanta SC R.D. SA, prin cererea înregistrată sub nr. 4445/2004 a solicitat, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Oneşti, să se dispună, în temeiul art. 51 din Legea nr. 64/1995, modificată şi completată prin OUG nr. 38/2002 rezilierea contractului din 22 iulie 2002, încheiat între societatea falită şi pârâtă şi obligarea la plata sumei de 1.481.600.497 lei, reprezentând avans achitat conform contractului, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că se află în procedura de lichidare şi i-a notificat pârâtei că nu mai poate continua derularea contractului din 22 iulie 2002 ca urmare a deschiderii procedurii şi că se impune rezilierea acestui contract şi restituirea avansului de 1.481.600.497 lei motivat de imposibilitatea preluării instalaţiei contractate şi a achitării contravalorii acesteia.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 64/1995.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 1440 din 9 noiembrie 2004 a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a dispus rezilierea contractului dar a respins capătul de cerere privind pretenţiile.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare, prin care pârâta, ca furnizor trebuia să livreze un sistem de aerare necesar pentru îmbunătăţirea calităţii apelor uzate ca o condiţie de adaptare la cerinţele de mediu.
S-a apreciat că vânzătorul a executat integral instalaţia dar nu a montat-o fără însă a fi în culpă, iar cumpărătorul a achitat avansul în sumă de 1.481.600.497 lei şi în caz de reziliere, încetarea efectelor contractului se produce numai pentru viitor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că trebuiau aplicate dispoziţiile speciale ale art. 51 din Legea nr. 64/1995, respectiv trebuia restituit avansul pentru a respecta principiul maximizării valorii averii debitorului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând că în mod corect s-a dispus rezilierea şi nu a fost restituit avansul deoarece reclamanta este cea în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi nu pârâta şi s-ar produce o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei în detrimentul pârâtei care ar fi prejudiciată cu contra-valoarea sistemului de aerare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile speciale ale art. 67 şi art. 68 din Legea nr. 64/1995.
Se susţine că reclamanta este cea prejudiciată întrucât a achitat o sumă mare de bani fără să fi primit în schimb nimic şi nici nu poate fi considerată în culpă faţă de reglementarea specială din Legea nr. 64/1995. De altfel restituirea avansului nu avea legătură cu rezilierea contractului fiind vorba de un contract de vânzare şi nu de unul cu executare succesivă.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru care reclamanta debitoare a achitat avansul de 1.481.600.497 lei.
Situaţia contractului de vânzare-cumpărare are o reglementare specială în cazul în care cumpărătorul este un debitor aflat în procedura Legii nr. 64/1995 şi anume aceea prevăzută de art. 68 din această Lege republicată. Este adevărat că reclamanta nu a indicat expres în acţiune acest text dar a făcut referire la dispoziţiile de început ale secţiunii care rezolvă situaţia contractelor, debitoarea fiind interesată a sublinia tocmai principiile derogatorii ale materiei insolvenţei faţă de reglementarea de drept comun, rezilierea din dreptul civil.
Instanţele aveau însă obligaţia de a aplica textele speciale care sunt incidente în acest caz şi anume trebuiau să admită şi capătul de cerere privind pretenţiile, respectiv restituirea avansului întrucât textul de lege menţionat, art. 68 din actuala republicare a Legii nr. 64/1995 menţionează expres că, în cazul unui bun mobil, vândut debitorului şi neplătit de acesta, aflat în tranzit la data deschiderii procedurii şi neaflat încă la dispoziţia debitorului, în acest caz vânzătorul îşi poate lua bunul înapoi suportând şi cheltuielile şi fiind obligat să restituie debitorului orice avans din preţ.
Neaplicând această reglementare specială instanţele au pronunţat hotărâri nelegale ce urmează a fi modificate.
Găsindu-se întemeiat recursul reclamantei acesta va fi admis şi se va modifica Decizia din apel în sensul că admiţându-se apelul reclamantei, se va schimba, în parte, sentinţa nr. 1440 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău şi va fi obligată pârâta şi la restituirea avansului de 1.481.600.497 lei.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei reţinându-se că în cauză operează nu o reziliere de drept civil ci una întemeiată pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 64/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.D. SA, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Oneşti.
Modifică Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău şi admite apelul reclamantei, schimbă, în parte, sentinţa nr. 1440 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău şi obligă pârâta şi la restituirea avansului de 1.481600.497 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5024/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5027/2005. Comercial → |
|---|
