ICCJ. Decizia nr. 5024/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5024/2005
Dosar nr. 972/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 iulie 2003, reclamanta SC R.I.O. SA Bacău a chemat în judecată pârâtele R.A.T.E.I. şi SC A. SA Iaşi, pentru a fi obligate la plata sumei de 4.386.739.014 lei şi la cheltuieli de judecată, urmare executării contractelor din 5 martie 2001 şi 5 august 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2444 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2.472.606.932 lei cu titlu de preţ, 1.842.537.142 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele pârâte şi prin Decizia civilă nr. 24 din 7 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi au fost admise şi sentinţa instanţei de fond schimbată în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi pârâta R.A.T.E.I. a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 397.893.369 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi la 27.256.626 lei cheltuieli de judecată, constatând ca rămasă fără obiect cererea de obligare la plata preţului de 350.237.950 lei şi a respins restul cererilor, iar pârâta SC A. SA a fost obligată la plata sumelor de 2.168.107.682 lei cu titlu de preţ, 355.240.569 lei cu titlu de dobândă şi 55.345.482 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre a respins cererile de obligare la plata sumelor de 350.237.950 lei cu titlu de preţ, 1.842.537.142 lei cu titlu de penalităţi şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs doar pârâta SC A. SA Iaşi invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă că, în cauză, au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., procedura de conciliere prevăzută de acest text de lege nefiind realizată decât cu pârâta R.A.T.E.I.; s-au acordat dobânzi comerciale deşi prin acţiune s-au pretins doar penalităţi de întârziere; motivarea hotărârii este contradictorie deoarece deşi reţine, pe de o parte, că recurenta pârâtă nu a semnat contractele totuşi aceasta trebuie să răspundă pentru neachitarea preţului aferent activităţii preluate, obligând-o la dobândă care însă nu a fost calculată la valoarea prevăzută în contract; instanţa a dat o interpretare greşită raportului de expertiză contabilă schimbând înţelesul lămurit al acesteia; s-au nesocotit dispoziţiile art. 10 din H.C.L. nr. 308/2002, prin care s-a stabilit că urmare divizării societatea nou înfiinţată preia toate drepturile şi obligaţiile R.A.T.E.I. aferente activităţii de transport public cu autobuze şi nu pentru toate autovehiculele consumatoare de motorină; s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată fără a exista culpă procesuală.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte. Din modul de redactare al dispoziţiilor rezultă caracterul imperativ al normei şi caracterul direct al procedurii care se realizează cu fiecare parte, indiferent câţi pârâţi sunt chemaţi în judecată şi de faptul că procesul are ca obiect un raport litigios unic, având în vedere principiul divizibilităţii judecăţii şi independenţa coparticipanţilor.
Simpla asociere procedurală nu poate afecta drepturile fiecărei părţi, ori în speţă reclamanta a încercat concilierea cu recurenta prin intermediul celeilalte intimate pârâte, fapt care, de altfel, nici nu rezultă clar că s-ar fi şi finalizat.
Aşa fiind, motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat şi atrage modificarea hotărârii instanţei de apel prin care s-a dat o rezolvare nelegală excepţiei de prematuritate a acţiunii cercetarea celorlalte motive de recurs care vizează fondul litigiului fiind astfel, lipsită de interes.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi Decizia schimbată în parte în sensul că se va admite apelul pârâtei SC A. SA şi se va schimba în parte sentinţa instanţei de fond, respingându-se acţiunea faţă de această parte, ca prematur introdusă, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei. Se vor menţine, de asemenea, restul dispoziţiilor deciziei privind apelul celeilalte pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Iaşi.
Modifică Decizia nr. 24 din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, în parte, admite apelul pârâtei SC A. SA şi schimbă, în parte, sentinţa nr. 2444 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, în sensul că respinge acţiunea reclamantei formulată împotriva acestei pârâte, ca prematură, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei privind apelul pârâtei R.A.T.E.I.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5015/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5025/2005. Comercial → |
|---|
