ICCJ. Decizia nr. 5091/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5091/2005
Dosar nr. 10404/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 martie 2003, reclamanţii A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N., au chemat în judecată SC R. SA, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii din 1 septembrie 1993 a consiliului de administraţie a societăţii pârâte precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt titulari ai contractelor de închiriere anexă la contractele de muncă încheiate cu pârâta şi că au încercat în această calitate să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele închiriate.
S-a arătat că prin hotărârea atacată consiliul de administraţie a transformat „locuinţa de serviciu" în „locuinţă de intervenţie" pentru a împiedica vânzarea imobilelor închiriate.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 2647 din 29 octombrie 2003 a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 31/1990 nu reglementează posibilitatea atacării în justiţie a deciziilor consiliului de administraţie.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel reclamanţii, invocând în principal că hotărârea atacată este nelegală şi abuzivă precum şi împrejurarea că domeniul în care a hotărât consiliul de administraţie în speţă, este de competenţa adunării generale a acţionarilor.
Prin Decizia nr. 131 din 16 iulie 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă hotărârea consiliului de administraţie nu a fost validată sau infirmată de adunarea generală a societăţii pârâte.
Singurul control instituit de legiuitor prin legea cadru este acela al posibilităţii cenzurării hotărârilor A.G.A. de către instanţă, numai în situaţia existenţei unui prejudiciu pentru societate de către acţionari.
Cu petiţia înregistrată la data de 4 octombrie 2004, reclamanţii au declarat recurs, în termen şi legal timbrat, împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, respectiv modul abuziv în care consiliul de administraţie a calificat locuinţele de serviciu în locuinţe de intervenţie, această calificare fiind făcută pro cauza, respectiv după apariţia Legii nr. 85/1992, manopera actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată fiind făcută în scopul sustragerii de la vânzare a acestor spaţii.
Sunt invocate şi dispoziţiile deciziei 11 din 29 septembrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a dispus că, „actele prin care conducerile unităţilor consideră suprafeţele locative locuinţe de intervenţie sunt supuse în toate cazurile controlului judecătoresc".
Recursul este nefondat.
Probele administrate cauzei relevă faptul că reclamanţii-recurenţi sunt chiriaşi în imobilul proprietatea pârâtei-intimate, în baza contractelor de închiriere anexate.
Obiectul prezentei acţiuni l-a constituit verificarea legalităţii şi cenzurării hotărârii din 1 septembrie 1003 a consiliului de administraţie a SC R. SA.
Principala motivaţie şi critică a recurenţilor reclamanţi este aceea potrivit căreia prin această hotărâre s-au încălcat drepturile chiriaşilor de a cumpăra locuinţa în baza Legii nr. 85/1992.
Ori din probele administrate inclusiv dosarele anexate rezultă că recurenţii reclamanţi au parcurs toate etapele procesuale privind dreptul acestora de a ocupa locuinţa închiriată până în anul 1995 şi cunoşteau din anul 1994 că locuinţele sunt de intervenţie.
În aceste condiţii critica privind nerespectarea deciziei date în recursul în interesul legii nu se justifică.
Cu privire la criticile privind anularea unei hotărâri a consiliului de administraţie se reţine că în adevăr legea specială (Legea nr. 31/1990) nu reglementează posibilitatea atacării în justiţie a acestor decizii.
În aceste condiţii, justificat instanţele au considerat că în lipsa unor prevederi legale Decizia consiliului de administraţie este neatacabilă.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N. şi V.Ş., împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5086/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5092/2005. Comercial → |
|---|
