ICCJ. Decizia nr. 5092/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5092/2005
Dosar nr. 10451/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12851 din 6 noiembrie 2002 Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materială a soluţionării cauzei, invocată de pârâtele SC B.C. SA Ploieşti şi SC G.G. SRL Ploieşti, pe cale de întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta SC C. SA Ploieşti în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială, cu motivarea că, în speţă, bunurile imobile constituie elemente ale fondului de comerţ, iar actele referitoare la aceste bunuri sunt acte de comerţ care atrag competenţa materială a tribunalului ca instanţă de fond.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2203 din 17 iunie 2003 a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC B.C. SA Ploieşti în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la acordarea de lipsă de folosinţă. De asemenea a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA Ploieşti şi SC G.G. SRL Ploieşti, în sensul că a obligat pârâta SC B.C. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 297,60 m.p. şi baraca metalică aflată pe acest teren, situat în Ploieşti, aşa cum a fost identificat pe schiţa de plan a expertului D.M. A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea lipsei de folosinţă şi respinsă ca neîntemeiată în rest acţiunea.
S-a apreciat că pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosinţă în sumă de 50.000.000 lei, reprezintă o cerere evaluabilă în bani, iar reclamanta nu a respectat procedura obligatorie instituită de reglementările cuprinse în art. 7201 C. proc. civ., nefiind efectuată procedura prealabilă a concilierii directe.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că terenul revendicat este cuprins atât în titlul de proprietate al reclamantei cât şi al pârâtei, potrivit expertizei care a identificat acest teren, însă câştig de cauză are numai reclamanta care a transcris mai întâi actul, devenind opozabil celor care l-au dobândit ulterior.
Astfel, reclamantei i-a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 27 octombrie 1993, şi l-a transcris la data de 18 noiembrie 1993, în timp ce pârâta a obţinut certificatul la data de 13 august 1993 şi a efectuat transcrierea abia la data de 31 noiembrie 1995.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3631 din 14 noiembrie 2003, a admis recursurile declarate de SC B.C. SA şi SC C. SA, împotriva sentinţei nr. 2203 din 17 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că sunt fondate criticile invocate în motivele de recurs, instanţa de fond neavând în vedere la momentul pronunţării hotărârii întregul material probator administrat în cauză de părţile implicate în proces, expertul nu a luat în consideraţie la data efectuării lucrării şi construcţiile existente pe terenul în litigiu, precum şi toate actele cu privire la situaţia lor juridică.
De asemenea, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a prematurităţii, conform art. 137 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sunt excepţii peremtorii şi dirimante, trebuind soluţionate cu precădere înainte de soluţionarea fondului, deoarece în cazul admiterii lor fac inutile administrarea probatoriilor pe fond.
Greşit nu au fost puse în discuţie, încălcându-se contradictorialitatea, încuviinţarea obiecţiunilor la expertiză, instanţa dispunând din oficiu asupra lor. Nu a fost examinată situaţia contractului de închiriere la momentul încheierii acestuia, iar capătul de cerere privind excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa de folosinţă trebuia apreciat ca subsecvent şi accesoriu cererii principale.
Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 940 din 4 februarie 2004 a admis în fond după casare excepţia privind neîndeplinirea procedurii de conciliere invocată de pârâta SC B.C. SA. A fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA şi SC G.G. SRL, ca prematur introdusă.
Pentru fundamentarea acestei soluţii, s-a considerat că obiectul acţiunii îl constituie revendicarea unui bun imobil care face parte din fondul de comerţ al pârâtei SC B.C. SA. În această situaţie acţiunea dobândeşte caracter comercial sub dublu aspect: atât în privinţa calităţii de comercianţi a părţilor litigiului cât şi apartenenţa bunului imobil revendicat la fondul de comerţ al societăţii pârâte. Conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., în litigiile comerciale evaluabile în bani înaintea sesizării instanţei este obligatorie procedura concilierii directe, iar neîndeplinirea acestora este sancţionată cu respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă. Întrucât reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare din care să rezulte că a parcurs procedura concilierii directe obligatorii, la care se referă art. 7201 C. proc. civ., va admite în fond după casare excepţia privind neîndeplinirea procedurii de conciliere invocată de pârâtă SC B.C. SRL, respingând acţiunea ca prematur introdusă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 477 din 22 iunie 2004 a admis apelul formulat de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA şi SC G.G. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 940 din 4 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, a anulat în parte sentinţa cu privire la capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, a stabilit termen pentru judecarea în fond a capătului de cerere privind revendicarea, cu motivarea că, în primul ciclu procesual, atunci când Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr. 3631 din 14 noiembrie 2003, ca instanţă de recurs, a rezolvat irevocabil şi problema de drept a concilierii directe, în sensul că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speţă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 647 din 13 septembrie 2004 a respins în fond acţiunea rejudecată formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA şi SC G.G. SRL.
Rejudecând acţiunea reclamantei, în principal s-a reţinut că pârâta deţine un titlu de proprietate pentru terenul revendicat de reclamantă, titlu care nu a fost anulat şi este perfect valabil, fiind obţinut de pârâtă cu peste două luni înainte de titlul obţinut de reclamantă, acţiunea în revendicare pentru terenul în litigiu fiind nefondată.
Din nota de obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică D.M., întocmită de expertul consilier B.M., rezultă că suprafaţa de teren revendicată de reclamantă este de 297,60 m.p. şi face parte integrantă din suprafaţa de 1524 m.p. pe care se află baraca metalică şi este cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantei.
Pârâta SC B.C. SA a obţinut prima certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 13 august 1993 şi reclamanta SC C. SA a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 17 octombrie 2003, deci la două luni şi 14 zile după obţinerea certificatului de atestare de către pârâtă. Expertul consilier a mai arătat în lucrarea sa că, deşi terenul este cuprins în ambele titluri de proprietate, hala ce se află pe teren şi care este proprietatea pârâtei SC B.C. SA, fiind cuprinsă în suprafaţa aferentă titlului de proprietate a acestei societăţi din 13 august 1993.
Împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinice, sub aspectele că în mod greşit a fost reţinut titlul de proprietate deţinut de pârâta SC B.C. SA ca fiind preferabil faţă de cel deţinut de reclamantă, prin contractul de expertiză s-a constatat în urma măsurătorilor că terenul revendicat este de 297,60 m.p. şi face parte integrantă din suprafaţa de 1524 m.p. ce reprezintă baraca metalică proprietatea reclamantei, iar reclamanta a fost prima care a procedat la transcrierea dreptului său de proprietate, fiind invocate ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC G.G. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză raportat şi la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta SC C. SA, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că din actele depuse de părţile în litigiu, reiese că prin certificatul emis la data de 27 octombrie 1993 de M.L.P.A.T., reclamanta a obţinut atestarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 62072 m.p., situat în Ploieşti.
Conform certificatului emis de acelaşi for titular, SC C. SA are atestat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 110071 m.p., situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept nu o reprezintă, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel, data dobândirii dreptului de proprietate, cu elementul semnificativ juridic îl reprezintă momentul transmiterii dreptului de proprietate. Sub acest aspect reclamanta este prima care a procedat la transcrierea dreptului de proprietate, eveniment care a avut loc la data de 18 noiembrie 1993. Pârâta a efectuat procedura transcrierii dreptului său de proprietate la o dată mult ulterioară, respectiv 21 noiembrie 1995.
În acest context, se impune a da eficienţă şi raportului de expertiză judiciară tehnică topografică, întocmit de expert D.M., specialist în topografie, geodezie şi cadastru.
Amplu argumentat şi bine documentat, s-a precizat că, în urma efectuării măsurătorilor, suprafaţa terenului revendicat este de 297,60 m.p., iar această suprafaţă este parte integrantă din suprafaţa de 1524 m.p. ce reprezintă baraca metalică aparţinând SC C. SA, în a cărei evidenţă contabilă şi a mijloacelor fixe figurează din 1 decembrie 1969. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 27 octombrie 1993, eliberat de M.I.P.A.T. către reclamantă, a fost avizat la 6 octombrie 1993 de către C.J.P., conform documentaţiei HGR. nr. 834/1991 şi în acest dosar se află procesul verbal din 10 august 1992, privind vecinătăţile, care corespunde cu situaţia reală din teren.
În mod justificat obiecţiunile formulate la acest raport de expertiză tehnică au fost respinse prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2003 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 1280/2003.
Pentru raţiunile juridice expuse anterior urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica Decizia recurată şi pe fond va admite acţiunea reclamantei SC C. SA, în sensul că va obliga pârâta SC B.C. SA Ploieşti să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 297,60 mp şi baraca metalică aflate pe acest teren situat în Ploieşti, judeţul Prahova, aşa cum a fost identificat în schiţa de plan a expertului D.M. De asemenea urmează a fi menţinute celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată şi pe fond, admite acţiunea reclamantei SC C. SA Ploieşti.
Obligă pârâta SC B.C. SA Ploieşti să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 297,60 mp şi baraca metalică aflată pe acest teren, situat în Ploieşti, jud. Prahova, aşa cum a fost identificat în schiţa de plan a expertului D.M.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5091/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5093/2005. Comercial → |
|---|
