ICCJ. Decizia nr. 5085/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5085/2005
Dosar nr. 9605/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 284 din 9 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a admis cererea formulată de creditoarea R.A.D.E.T. Bucureşti şi a încuviinţat executarea silită prin poprire până la concurenţa sumei de 1.614.339.833 lei actualizată ce se va realiza în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din OG nr. 22/2002, creanţă datorată de debitorul I.C.D.I.M.P.H.H., în mâinile terţului poprit T.S. Bucureşti.
Prima instanţă a reţinut în considerentele încheierii existenţa titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 5395 din 27 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială şi a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3731 şi art. 330 şi următoarele C. proc. civ.
Împotriva încheierii a declarat apel creditoarea R.A.D.E.T., iar prin Decizia nr. 303 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul creditoarei, a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a înlăturat dispoziţia privind realizarea executării silite în condiţiile art. 3 din OG nr. 22/2002. A menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii apelate şi a obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 44.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse încheierii care vizau imposibilitatea executării silite în condiţiile art. 3 din OG nr. 22/2002, în condiţiile în care debitorul se finanţează exclusiv din surse extrabugetare şi nu beneficiază de prevederile OG nr. 22/2002. S-a mai reţinut, în alţi termeni, că debitorul este o unitate de cercetare-dezvoltare, fiind organizată ca instituţie publică cu finanţare exclusiv bugetară.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs debitorul I.C.D.I.M.P.H.H. Bucureşti, care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., solicitând ca în fond, după admiterea recursului, să fie menţinută încheierea instanţei de fond.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din OG nr. 22/2002, textul de lege nu face distincţia dintre bugetar şi extrabugetar, iar pe de altă parte M.F. îi interzice deschiderea altor tipuri de conturi la alte bănci, modul de cheltuire a sumelor finanţate fiind dirijat prin norme legale aplicabile instituţiilor publice.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 22/2002 în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii, de unde rezultă că aplicarea sa are loc numai în cazul în care sursele de venit ale debitorului instituţie publică provin de la bugetul de stat.
Ori, cum în mod corect a stabilit şi instanţa de apel, recurenta nu se afla într-o astfel de situaţie în calitatea sa de unitate de cercetare-dezvoltare, fiind organizată ca instituţie publică cu finanţare exclusiv extrabugetară, având personalitate juridică şi fiind în subordinea A.Ş.A.S. G.I.S.
Mai mult decât atât, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că veniturile necesare finanţării activităţii provin din contracte de cercetare-dezvoltare sau servicii încheiate cu agenţii economici din ţară şi străinătate, vânzări de licenţe şi alte surse astfel cum sunt menţionate expres în Legea nr. 290/2002, deci în mod cert veniturile sunt extrabugetare.
În aceste condiţii nu poate fi reţinută critica conform căreia legea nu distinge între creanţele bugetare şi extrabugetare, întrucât astfel cum s-a arătat, dispoziţiile art. 3 din OG nr. 22/2002 sunt dispoziţii imperative şi de strictă interpretare.
Prin urmare, recurenta nefiind beneficiara prevederilor textului de lege sus menţionat, executarea silită nu poate fi dusă la îndeplinire în temeiul art. 3 din OG nr. 22/2002.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitorul I.C.D.I.M.P.H.H. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 303 din 15 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5077/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5086/2005. Comercial → |
|---|
