ICCJ. Decizia nr. 5109/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5109/2005
Dosar nr. 1069/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1454 din 15 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul L.C., domiciliat în Bacău, judeţul Bacău, împotriva pârâtelor D.E. şi L.A., domiciliate în Bacău, judeţul Bacău, în sensul că a constatat nulitatea contractului de închiriere din 12 martie 2004, având ca obiect închirierea suprafeţei de 58 mp. teren. De asemenea a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă D.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de societate autentificat la 12 mai 1993 la N.S.B., L.A. şi L.C. s-au asociat şi au constituit SC L.E. SNC, societate în nume colectiv, reprezentată şi administrată de aceştia. În scopul desfăşurării activităţii, între SC L.E. SNC şi C.L.B. s-a încheiat contractul de cesionare înregistrat la 29 septembrie 1999, având ca obiect cedarea şi preluarea în concesiune a suprafeţei de 58 mp. destinată realizării unui spaţiu comercial. P.M.B. a eliberat autorizaţia de construcţie din 15 august 2000, pentru SC L.E. SNC, pentru construirea unui spaţiu comercial.
Prin dispoziţia din 15 martie 2004 a P.M.B. s-a dispus restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a unor suprafeţe de teren, inclusiv a suprafeţei de 58 mp. teren, prevăzându-se că se preia contractul de concesionare, pentru suprafaţa de 58 mp. aparţinând A.F.L.
Ulterior, între D.E. şi SC L.E. SNC Bacău, reprezentată prin L.A., s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la A.F.P. Bacău, la 12 mai 2004, contract în care s-a stabilit o chirie de 3.800.000 lei lunar şi care a fost declarat nul deoarece contravine dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. În dispoziţia de restituire s-a prevăzut că se preia contractul de concesionare, pentru suprafaţa de 58 mp., aşa că încât este indiscutabil, că D.E. a optat pentru restituirea în natură, subrogându-se în drepturile statului, contractul de concesiune fiind încheiat potrivit legii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.E., împotriva sentinţei civile nr. 1454 din 15 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4753/2004, în contradictoriu cu intimatul reclamant L.C. şi intimata pârâtă L.A.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul restituit prin proceduri administrative face obiectul unui contract de concesiune locativ, de gestiune sau asociere în participaţiune, persoana îndreptăţită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii în echivalent. Legiuitorul a prevăzut în scopul protejării concesionarilor, dreptul proprietarilor de a opta pentru restituirea în natură, iar pârâta D.E. avea obligaţia legală de a prelua contractul de concesiune.
Împotriva deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs pârâta D.E., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că instanţa de apel a respins apelul printr-o motivare sumară şi străină de fondul cauzei; s-a acordat mai mult decât s-a cerut şi ce nu s-a cerut, hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, acţiunea este motivată greşit în drept, a fost nesocotit principiul libertăţii actelor juridice, iar administratorul L.C. a ştiut de încheierea contractului, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.E. pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi regimul sancţionator în situaţia nerespectării dispoziţiilor imperative cuprinse în Legea nr. 10/2001. De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept în speţă, o reprezintă dispoziţia din 15 martie 2004 a P.M.B., privind soluţionarea cererii petiţionarei D.E. prin care i s-a restituit şi suprafaţa de teren de 58 mp., cu precizarea făcută la pct. 2 că se preia contractul de concesionare aparţinând A.F.L. (dosar nr. 4753/2004 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ).
Amplu documentat şi bine argumentat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au evidenţiat că, din moment ce a optat pentru restituirea în natură, proprietara D.E. avea obligaţia legală impusă de Legea nr. 10/2001, de a prelua contractul de concesionare, iar încheierea unui contract de închiriere, chiar cu existenţa acordului de voinţă al părţilor, contravine cadrului legal imperativ expus anterior.
Pentru toate raţiunile juridice expuse, toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta D.E., urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul a fi respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.E., împotriva deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. Comercial → |
|---|
