ICCJ. Decizia nr. 5140/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5140/2005
Dosar nr. 8786/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3445 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.D.S., împotriva pârâtului B.I., obligându-l la plata sumei de 42.629.375 lei cu titlu de obligaţii asumate prin contractul de asociere. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la penalităţi de întârziere la plată.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în esenţă că asocierea priveşte anul agricol 2000-2001, respectiv toamna anului 2000 – sfârşitul verii 2001 şi în pofida împrejurării că este datat 18 septembrie 2001, nu se poate aprecia că perioada pentru care a fost încheiat priveşte doar zilele rămase din anul 2001. Totodată s-a reţinut că pârâtul este în culpă pentru neachitarea diferenţei de redevenţă, recunoscută indirect de acesta, la valoarea de 42.629.376 lei.
Cât priveşte capătul de cerere, referitor la penalităţi, instanţa de fond a reţinut că la pct. 5.2 din contract, clauza este confuză şi incertă şi trebuie interpretată în favoarea celui ce se obligă, respectiv pârâtul, astfel că a respins aceste pretenţii ale reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 87/ A din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi a anulat ca netimbrat apelul pârâtului B.I.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut cu privire la apelul reclamantei că instanţa nu se putea substitui părţii în sensul schimbării temeiului angajării răspunderii, referitor la penalităţi, iar cu privire la apelul pârâtului, s-a reţinut că acesta deşi încunoştinţat asupra obligaţiei de a achita taxele de timbru, la termenul de judecată din 6 mai 2005 nu s-a conformat acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând soluţia instanţelor de judecată sub aspectul neacordării penalităţilor prevăzute, susţine reclamanta prin convenţia părţilor, la pct. 5.3 din contract.
Recurenta arată că aceste penalităţi sunt datorate în temeiul contractului de concesiune, semnat de părţi şi al OG nr. 11/1996 şi începând cu 1 ianuarie 2003, potrivit OG nr. 61/2002, privind creanţele bugetare, stabilite prin hotărâre de guvern.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei nr. 87 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, schimbarea în parte a sentinţei de fond, în sensul obligării pârâtului şi la plata sumei de 20.040.439 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 8 aprilie 2003 şi în continuare până la data stingerii debitului.
Pârâtul, prin cererea de recurs a susţinut că din eroare apelul a fost soluţionat la altă dată decât cea de care a avut cunoştinţă, respectiv la data de 6 mai 2004, în loc de 13 mai 2004, cum de altfel a confirmat şi instanţa de apel prin adresa aflată la dosar apel, astfel că anularea apelului ca netimbrat s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea, examinând recursul declarat de pârât, constată că pronunţarea soluţiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în raport de înscrisul aflat la dosar apel, astfel că pentru o judecată unitară va admite recursurile declarate de ambele părţi, împotriva deciziei nr. 87/ A din 6 mai 2004, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere şi capătul de cerere privind penalităţile solicitate de reclamantă, în temeiul OG nr. 11/1996 şi OG nr. 61/2002, privind creanţele bugetare, stabilite prin hotărâre de guvern.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta A.D.S. Bucureşti şi de pârâtul B.I., împotriva deciziei nr. 87 din 6 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5135/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5142/2005. Comercial → |
|---|
