ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5112/2005
Dosar nr. 2176/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iulie 2003, reclamanta SC S. SA Satu Mare, a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Satu Mare, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing imobiliar, evacuarea pârâtei şi obligarea acesteia la plata regularizării redevenţei cu ratele achitate, în funcţie de inflaţie, prin precizarea la acţiune.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de leasing imobiliar la 27 aprilie 1998, pe o durată de 5 ani, având ca obiect magazin de desfacere legume – fructe Satu Mare, redevenţa totală fiind fixată la 135.311.000 lei.
Întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract respectiv a procedat la subînchirierea spaţiului fără acordul locatorului, nu a achitat la termen redevenţa şi nu a asigurat bunul s-a promovat acţiunea de faţă fiind invocate ca temei legal art. 1430 – 1453 C. civ., Legea nr. 99/1999 şi Ordonanţa nr. 62/1998.
La rândul său, prin acţiunea conexă pârâta a formulat acţiune în contradictoriu cu reclamanta solicitând obligarea acesteia la îndeplinirea clauzei din contractul încheiat respectiv de a-i vinde spaţiul la expirarea contractului de leasing.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 1492 din 26 octombrie 2004, a admis în parte acţiunea principală şi acţiunea conexă, în sensul obligării pârâtei – reclamante la plata sumei de 271.534.747 lei şi T.V.A., reprezentând reactualizarea redevenţei totale şi a plăţilor efectuate în funcţie de rata inflaţiei, obligând pe reclamanta – pârâtă să-şi execute obligaţia asumată prin contractul de leasing imobiliar, în sensul de a vinde pârâtei – reclamante imobilul închiriat după achitarea regularizării redevenţei.
Totodată a fost respins capătul de cerere privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că pârâta – reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 27 din OUG nr. 88/1997, în sensul că a deţinut anterior spaţiul în locaţie de gestiune, a efectuat investiţii şi s-a încheiat contractul cu clauză irevocabilă de vânzare.
De asemenea s-a reţinut în baza probelor administrate, respectiv expertiză contabilă că suma real datorată urmare regularizării redevenţei este de 271.534.747 lei + T.V.A.
Cu privire la rezilierea contractului s-a reţinut că acest capăt de cerere este fără obiect contractual încheiat fiind expirat la data promovării acţiunii, iar subînchirierea spaţiului nu a fost dovedită, evacuarea nefiind admisibilă.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta criticile vizând modul eronat în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea sentinţei.
Astfel se susţine că intimata este vinovată de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate respectiv achitarea unei mari părţi din redevenţele lunare cu întârziere, reţinerea instanţei conform căreia nu s-ar putea pronunţa rezilierea contractului, deoarece la data promovării acţiunii acesta expirase, iar utilizatorul ar fi achitat integral redevenţele este eronată, întrucât această obligaţie nu a fost îndeplinită.
Cu privire la cererea conexă apelanta susţine că nu se justifică obligarea sa la vânzarea spaţiului întrucât potrivit OUG nr. 88/1999, care guvernează contractul încheiat, la expirarea acestuia, utilizatorul are un drept de opţiune constând în trei posibilităţi: cumpărarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului.
Acest drept de opţiune este prevăzut în adevăr în favoarea utilizatorului, însă pentru a beneficia de această opţiune el trebuie să îşi fi executat obligaţiile asumate aceea ce nu este cazul pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 54 din 19 aprilie 2005 a admis apelul a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul că a obligat pe reclamanta – pârâtă să-şi execute obligaţia asumată prin contractul de leasing imobiliar din 27 aprilie 1998, în sensul respectării dreptului de opţiune al utilizatorului, constând în posibilitatea achiziţionării bunului prin cumpărare, ce face obiectul contractului de leasing.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea formulată SC G. SRL nu a solicitat stabilirea valorii activului şi a valorii reziduale rămase, valoarea reziduală reprezentând valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.
Cum în cauză s-a achitat doar redevenţa lunară, nu şi valoarea reziduală care nici nu a fost stabilită, reclamanta SC S. SA Satu Mare, nu poate fi obligată la vânzarea bunului ce face obiectul contractului de leasing după achitarea sumei de 271.534.747 lei T.V.A., reprezentând regularizarea redevenţei totale şi a plăţilor făcute, în funcţie de rata inflaţiei, dar în considerarea obligaţiei asumate potrivit art. 3 lit. c) din contract, poate fi obligată să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului.
De asemenea instanţa de apel a înlăturat criticile privind soluţionarea capetelor de cerere referitoare la rezilierea contractului şi evacuare cu motivarea că în adevăr convenţia intervenită a expirat la 30 aprilie 2003, iar locatarul a optat pentru executarea contractului, şi nu reziliere procedând la achitarea în continuare a ratelor din redevenţă şi încasarea lor de către proprietar, evacuare nefiind admisibilă.
S-au înlăturat şi criticile privind neasigurarea bunului faţă de dispoziţiile exprese ale art. 5 lit. e) din OG nr. 51/1995, iar pentru plata cu întârziere a plăţii preţului redevenţei contractul stipulează sancţionarea cu penalităţi.
Faţă de soluţia pronunţată în apel, ambele părţi au declarat recurs în termen şi legal timbrat.
Criticile formulate de reclamanta SC S. SA se referă la soluţia privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei intimatei, atât timp cât prin contractul încheiat s-au stipulat expres aceste obligaţii şi sancţiunile ce se vor aplica, în caz de neplată a redevenţei, de neasigurare a bunului.
În drept se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta SC G. SRL, critică soluţia instanţei de apel, considerând că, în speţă aşa cum a reţinut şi instanţa de fond contractului încheiat i se aplică legea în vigoare la data realizării acordului de voinţă respectiv OUG nr. 88/1997, iar dispoziţiile OUG nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing au caracter de norme generale care nu sunt derogatorii de la prevederile speciale, şi cum în calitate de utilizator şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin contract soluţia instanţei de apel s-a dat cu încălcarea legii.
Recursurile sunt nefondate.
Raporturile judiciare intervenite între părţile în litigiu s-au materializat prin contractul de leasing imobiliar încheiat la data de 27 aprilie 1998, contract ce stipulează expres drepturile şi obligaţiile părţilor fiindu-i aplicabile şi dispoziţiile legale în materie respectiv OG nr. 88/1997, precum şi OG nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing ambele în vigoare la data realizării acordului de voinţă între părţi.
Este adevărat că art. 7 alin. (2) stabileşte că „în cazul în care utilizatorul nu îşi execută obligaţia de plată a redevenţei două luni consecutiv, locatorul are dreptul de a rezilia contractul cu daune interese, numai că pe de o parte la data promovării acţiunii, contractul expirase, iar pe de altă parte probele dosarului relevă faptul că, locatorul a optat pentru executarea contractului şi după achitarea redevenţelor datorate la data expirării contractului şi încasarea lor de către aceasta, existând şi clauză penală privind sancţionarea plăţii cu întârziere a acestora.
În acest context criticile formulate de reclamantă urmează a fi înlăturate, nefiind justificată cererea privind rezilierea nici pentru neasigurarea bunului în raport de dispoziţiile art. 5 lit. c) din OG nr. 51/1995.
Faţă de soluţia privind rezilierea contractului, justificat s-a respins şi capătul de cerere privind evacuarea.
Cu privire la criticile pârâtei, aşa cum rezultă din contractul încheiat acesta nu a fost întocmit cu clauză irevocabilă de vânzare – cumpărare ci cu drept de opţiune a utilizatorului ce contestă în posibilitatea achiziţionării bunului prin cumpărare.
Din cuprinsul convenţiei intervenite nu rezultă obligaţiile locatorului de a vinde bunul utilizat, instanţa neavând căderea să se substituie voinţei acestuia şi să-l oblige la vânzare, trebuind respectate întocmai clauzele stipulate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel în cauză s-a achitat doar redevenţa lunară nu şi valoarea reziduală, care nici nu a fost solicitată prin cererea formulată criticile formulate urmând a fi înlăturate.
Faţă de cele arătate văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S. SA Satu Mare şi pârâta SC G. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 54 din 19 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5109/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5119/2005. Comercial → |
|---|
