ICCJ. Decizia nr. 5142/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5142/2005
Dosar nr. 917/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 iunie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia a chemat în judecată pe pârâta SC D. SA Ploieşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2004, a societăţii pârâte.
La data de 18 iunie 2004, A.W.G. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat anularea aceleiaşi hotărâri A.G.A. din 24 aprilie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1860 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiate, atât acţiunea reclamantei cât şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2005, a respins apelurile declarate de reclamantă şi intervenientul în interes propriu, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti atât reclamanta cât şi intervenientul au declarat recurs.
Prin recursul său reclamanta solicită, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, privind anularea hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2004, adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind informarea acţionarilor, exactitatea situaţiilor financiare anuale, competenţa adunării generale.
Prin recursul său intervenientul solicită, în esenţă, admiterea cererii sale de intervenţie, considerând că în hotărârile pronunţate instanţele nu s-au examinat toate mijloacele de probă, conţinând motive contradictorii.
Recursurile declarate de reclamantă şi intervenient sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare prin examinarea lor în ansamblu.
Procedând la examinarea susţinerilor pe care recurenţii le reiterează prin recursurile de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
În speţă se constată că instanţele au făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 republicată, reţinând că situaţia neprezentării în termen de 15 zile a situaţiilor financiare, nu constituie un caz de nulitate absolută expres prevăzute de lege.
Astfel că, cerinţa informării acţionarilor privind situaţia financiară a societăţii, pusă la dispoziţie de pârâtă acestora la 21 aprilie 2004, acorda un termen suficient pentru luarea la cunoştinţă, această împrejurare nefiind dovedit a cauza vreun prejudiciu acţionarilor.
În ceea ce priveşte stabilirea situaţiei financiare a societăţii, este de reţinut că instanţele s-au întemeiat corect pe raportul de audit întocmit conform S.I.A., care a menţionat unele recomandări la nivelul mijloacelor fixe, fără ca acestea să conducă la concluzia unor dezechilibre financiare de natură a prejudicia pe acţionari.
Nici criticile privind depăşirea competenţei A.G.A., privind constituirea de garanţii, nu pot fi primite, întrucât angajarea de credite de către societate şi constituirea de garanţii revine potrivit art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990 republicată, în competenţa adunării generale ordinare, aşa cum au reţinut instanţele.
În ceea ce priveşte votul acţionarului F.I., corect instanţele au reţinut că votul său a fost viciat (mandatul neautentificat), nefiind hotărâtor în adoptarea hotărârii A.G.A. atacate.
Soluţiile instanţelor sunt legale şi în ceea ce priveşte poziţia intervenientului, care în calitate de acţionar, prin reprezentantul său, nu a făcut dovada votului său negativ prin consemnarea poziţiei sale în procesul verbal al adunării.
În consecinţă, recursurile reclamantei şi ale intervenientului se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta B.I.L. Nicosia, cu sediul ales în Bucureşti şi de intervenientul A.W.G., împotriva deciziei nr. 15 din 13 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5140/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5144/2005. Comercial → |
|---|
