ICCJ. Decizia nr. 5144/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5144/2005
Dosar nr. 927/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3152 din 14 aprilie 2004, Judecătoria Ploieşti a respins acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Bihor, faţă de pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Piteşti. A respins acţiunea ca neîntemeiată faţă de pârâtele C.F.R. M., sucursala regională Cluj şi SC P. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin scrisoarea de trăsură din 19 aprilie 2004 şi avizul de expediţie din 19 aprilie 2003 furnizorul sucursala Piteşti a expediat cantitatea de 45700 kg motorină pe adresa depozitului Oradea.
Prin procesul verbal din 23 aprilie 2003, s-a constatat că vagonul avea toate sistemele de închidere şi sigiliile intacte, fără urme de violare, fără urmă de scurgeri, rezultând totuşi o cantitate minus de produs de 7500 kg. Chiar dacă vagonul avea lipsă sigiliul predătorului, având în loc sigiliul este relevant faptul că toate sistemele de închidere erau închise, astfel că este exclusă posibilitatea sustragerii de produs, pe timpul transportului.
Rezultă astfel că a fost răsturnată prezumţia de culpă instituită de în sarcina cărăuşului, fiind incidente dispoziţiile art. 58.2 din regulamentul C.F.R.
Potrivit art. 3433 C. proc. civ., încheierea convenţiei arbitrale include pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, reţinând culpa expeditorului care este o sucursală a aceleiaşi societăţi S.N.P. P. SA, ca şi reclamanta, existând posibilitatea soluţionării litigiului prin procedura arbitrală, instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea faţă de această pârâtă.
Întrucât s-a dovedit culpa exclusivă a expeditorului, acţiunea a fost respinsă şi faţă de celelalte pârâte.
Apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Bihor, a fost admis prin Decizia nr. 642 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi obligată pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj la plata sumei de 152.584.688 lei contravaloare marfă lipsă, 9.940.082 lei cheltuieli de judecată la fond şi 4.975.041 lei cheltuieli de judecată în apel. Au fost menţinute restul dispoziţiilor.
În considerentele acestei hotărâri s-a argumentat că din registrul de eveniment din 22 aprilie 2003 (dosar fond) şi din procesul verbal de constatare din 23 aprilie 2003 (dosar fond) încheiat la destinaţie, rezultă că vagonul cu terminaţia 2002 are lipsă sigiliul predătorului, în locul acestui sigiliu fiind aplicat sigiliul C.F.R. Oradea Est, situaţie în care este dovedită culpa cărăuşului potrivit art. 82.1 şi 83.1 din regulamentul de transport C.F.R., astfel că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., nu au fost încadrate ca atare, acestea vizând situaţia de fapt, consemnată prin procesul verbal, în sensul că, atâta vreme cât sigiliile predătorului sunt intacte, iar cutia vagonului nu prezintă defecţiuni sau scurgeri din conţinut, consideră că vina aparţine predătorului, care nu a încărcat cantitatea de marfă menţionată şi a folosit un mijloc necorespunzător.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 82.1 din regulamentul de transport, calea ferată care a primit marfa la transport cu scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului şi de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare, iar potrivit art. 83.1 calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită în momentul primirii la transport şi până la eliberare.
În speţă, aşa cum rezultă din procesul verbal din 23 aprilie 2003 (dosar fond) încheiat la destinaţie, rezultă că vagonul cu terminaţia ...2002, are lipsă sigiliul predătorului, în locul acestui sigiliu fiind aplicat sigiliul staţiei C.F.R. Oradea Est, împrejurare în care este dovedită culpa cărăuşului potrivit dispoziţiilor normative mai sus evocate.
Calea ferată este răspunzătoare în situaţia în care a primit marfa pentru transport, cu scrisoare de trăsură, pe întreg parcursul, până la eliberare, fiind dovedit că vagonul a fost sigilat pe timpul transportului când se afla în paza juridică a cărăuşului.
În raport de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 642 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5147/2005. Comercial → |
|---|
