ICCJ. Decizia nr. 5154/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5154/2005
Dosar nr. 2407/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 mai 2005, reclamanta A.D.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta A.A.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata sumei de 876.301.666 lei, reprezentând redevenţă neachitată la termen, şi penalităţi de întârziere, constatarea nulităţii contractului de concesiune şi obligarea la penalităţile din contract în continuare până la stingerea debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 9955 din 1 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Judecând în fond cauza, prin sentinţa civilă nr. 9087 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Buzău a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 130 din 5 mai 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.082.272.758 lei reprezentând, redevenţă, T.V.A. şi penalităţi de întârziere până la data de 18 martie 2004, precum şi la penalităţi în continuare până la achitarea debitului, constată rezilierea de drept a contractului de concesiune din 22 noiembrie 2000, cu 14.764.116 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti pârâta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că în mod greşit a fost obligată la plată, întrucât în contractul de concesiune preţul grâului în raport cu care s-a stabilit plata redevenţei, nu era determinat, iar după încheierea contractului nu a existat o cotaţie pentru grâu la B.R.M.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de concesiune din 11 august 2000, prin care reclamanta a concesionat pârâtei pe o perioadă de 49 de ani o suprafaţă de 101,17 ha în schimbul unei redevenţe pe care pârâta se obligă să o plătească reprezentând echivalentul în lei a cantităţii de 523 kg grâu anual, la preţul stabilit de cotaţia de la B.R.M. la momentul plăţii (art. 4.1 şi 2 din contract).
Părţile au mai convenit prin art. 5.4, că pentru întârzierea în executare a obligaţiei de plată a redevenţei să se perceapă penalităţile de întârziere prevăzute de OUG nr. 11/1996, iar prin art. 5.5 ca în cazul neplăţii redevenţei în termen de 30 de zile de la limita de plată să opereze rezilierea de drept a contractului.
Cum, în perioada derulării contractului de concesiune în litigiu B.R.M. nu a mai tranzacţionat grâu, corect instanţa de apel procedând la aplicaţiunea dispoziţiilor art. 978 C. proc. civ. şi art. 40 C. com., a reţinut ca preţ de referinţă cel comunicat de I.N.S., însuşindu-şi în mod corespunzător concluziile expertizei contabile efectuate de expertul U.V.
De altfel, reclamanta a propus pârâtei acest preţ al redevenţei la o cotaţie minimă, în funcţie de preţurile de achiziţie comunicate de I.N.S., pe care pârâta a refuzat nejustificat să-l plătească şi fără să facă o contraofertă, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea ce se atacă.
În această situaţie nu poate fi primită nici susţinerea pârâtei că, nu ar datora redevenţa astfel stabilită pentru terenul agricol pe care l-a avut în exploatare, susţinere care a fost bine înlăturată de instanţa de apel.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.A.I., împotriva deciziei nr. 130 din 5 mai 2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5155/2005. Comercial → |
|---|
