ICCJ. Decizia nr. 5198/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5198/2005
Dosar nr. 2865/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13178, pronunţată la data de 2 decembrie 2004, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A.F.P. Bucureşti de a se constata nulitatea menţiunii radierii din R.C. a SC I. SRL.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în principal, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 428/2002, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unui titlu care să ateste creanţa bugetară şi nici că societatea pârâtă este radiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 489, pronunţată la data de 2 iunie 2005 în dosarul nr. 506/2005.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel, raportând hotărârea atacată motivelor de apel invocate, a apreciat că acestea, sunt nefondate, întrucât înscrisul valorificat în probaţiune ca fiind titlu executoriu, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute pentru aplicarea Legii nr. 428/2002.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă A.F.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea pronunţată este nelegală, întrucât titlul executoriu din 27 martie 2002 depus în probaţiune, constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform cerinţelor Legii nr. 428/2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, astfel cum a fost modificată şi completă prin OUG nr. 181/2001, aprobată şi completată prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform acestor dispoziţii speciale este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Rezultă că pentru a induce incidenţa acestor dispoziţii legale, este necesară dovada existenţei unui titlu executoriu pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care, în speţă, nu a fost făcută, afirmaţia recurentei, conform căreia societatea debitoare a recunoscut titlul executoriu din 27 martie 2003, nefiind susţinută în probaţiune, întrucât la dosarul cauzei nu există o atare dovadă, cum, corect, a reţinut instanţa de apel.
Aşa fiind, constatând neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta reclamantă M.F.P. Bucureşti, împotriva menţionatei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 489 din 2 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5194/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5211/2005. Comercial → |
|---|
