ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5188/2005
Dosar nr. 431/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1408 din 13 mai 2004, Tribunalul Bihor a respins acţiunea comercială şi completată, formulată de reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva pârâţilor C.A. al SC S.I. SA Oradea, SC M.I.G. SA Bucureşti şi SC M.T. SA Bucureşti, pentru constatarea nulităţii absolute a înscrierii în registrul acţionarilor SC S.I. SA a unui nou acţionar majoritar şi radierea acestei menţiuni.
Prima instanţă a apreciat ca fiind neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a interesului invocate de pârâta SC S.I. SA, reclamanta în calitate de acţionar al societăţii cu o cotă de participare de 47 % justificând un interes legitim pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a operaţiunilor de înscriere în registrul acţionarilor. A respins, totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului de administraţia a acestei pârâte, ca organ colegial de conducere ce are dreptul de a sta în judecată în numele şi pentru societate, în considerarea prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 87.2 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că la data de 7 octombrie 2002 s-a încheiat contractul de cesiune de acţiuni prin care SC M.I.G. SA a cesionat către SC M.T. SA un număr de 208.368 acţiuni nominative de sarcini, reprezentând 52,092 % din capitalul social SC S.I. SA, contractul fiind certificat de av. C.A.M. la 7 octombrie 2002. La aceeaşi dată, părţile contractante au făcut declaraţii de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, prin care l-au mandatat pe dl. M.T. să semneze în registrul acţionarilor pentru cedent şi cesionar, declaraţiile fiind certificate sub acelaşi număr de avocatul susmenţionat.
În consecinţă, transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a realizat la data de 7 octombrie 2002, prin acordul de voinţă al părţilor şi a fost aprobată în A.G.E.A. din data de 10 decembrie 2002 al SC S.I. SA, care a aprobat prin actul adiţional modificarea actelor constitutive (contract de societate şi statut) în sensul că „se schimbă acţionarul majoritar SC M.I.G. SA Bucureşti peste tot unde apare în cuprinsul actelor constitutive cu SC M.T. SA cu sediul în Bucureşti.
Menţiunea privind modificările cuprinse în actul adiţional din 17 decembrie 2002 a fost făcută la R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor, la 26 septembrie 2003, conform certificatului de înscriere menţiuni depus la dosar.
HG nr. 885/1995 republicată, stabileşte măsuri pentru asigurarea evidenţei acţionarilor societăţii comerciale şi a publicităţii anuale a situaţiei acţiunilor, stabilind formalităţile înregistrării cesiunii în registrul acţionarilor, în ceea ce priveşte opozabilitatea faţă de societatea emitentă a acţiunilor.
Prevederile art. 5 alin. (2) din HG nr. 885/1995, invocate de reclamantă, conform cărora „în toate cazurile, depunerile semnăturilor se face cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirea succesiunii sau după caz, a dobândirii silite", adaugă la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, respectiv la art. 98 alin. (1) art. 111, 113, art. 173, neavând deci relevanţă sub aspectul formei cerute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Pe lângă modalitatea prevăzută la art. 98 (1), teza I, respectiv transmiterea dreptului de proprietate prin declaraţie în registrul acţionarilor emitentului, legea dă dreptul ca, prin actul constitutiv să se prevadă şi alte modalităţi la transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative, de exemplu prin contract încheiat în formă autentică, caz în care, pentru a fi opozabil societăţii, transferul trebuie adus la cunoştinţa acesteia (art. 98 alin. (1) teza II).
Art. 22.2. din contractul de societate al SC S.I. SA, modificat prin actul adiţional autentificat la B.N.P. L.F., prevede că „amendamentele, modificările şi adăugirile la contractul de societate sunt valabile şi opozabile numai dacă sunt făcute în scris şi în formă autentică, cu înregistrarea menţiunilor corespunzătoare în registrul comerţului".
Această prevedere nu se referă la „alte modalităţi de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative", respectiv la dispoziţiile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, aşa cum susţine reclamanta, ci se referă la condiţiile generale de modificare a societăţii comerciale, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care „actul constitutiv poate fi modificat de asociaţi, cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute pentru încheierea lui". Aceste condiţii erau prevăzute la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990: „actul constitutiv .. se încheie în formă autentică", articol în vigoare la data încheierii actului adiţional sus menţionat şi modificat ulterior prin art. 4 alin. (4) din OUG nr. 76/2001, care impune ca actul constitutiv să se încheie în formă scrisă, care poate fi, după caz, forma înscrisului sub semnătură privată, ori forma autentică. De asemenea, art. 22.2 invocat de reclamantă a avut în vedere şi respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 21 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 republicată, referitor la obligaţia comercianţilor de a cere înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.
În speţă, modificarea actului constitutiv al SC S.I. SA, în urma contractului de cesiune de acţiuni prin actul adiţional, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 199 şi art. 5 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată şi art. 22.2 din actul adiţional autentificat la 30 octombrie 1997.
Admiţând apelul declarat de reclamanta – apelantă SC Î. SA, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 165/C/2004 – A, pronunţată în dosarul nr. 4228/C/2004, a schimbat această hotărâre în sensul admiterii în parte a acţiunii şi, în consecinţă, a constatat ca transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor în discuţie operează din data de 22 octombrie 2002, dispunând rectificarea sub acest aspect a menţiunii înscrise la registrul acţionarilor SC S. SA Oradea. A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă, iar intimatele au fost obligate să-i plătească suma de 100.000 lei, cheltuieli de judecată parţiale, în fond şi apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, operaţiunea de transfer a dreptului de proprietate trebuia înregistrată în registrul acţionarilor numai la data de 22 octombrie 2002, dată la care s-a înregistrat la SC S.I. SA Oradea din 15 octombrie 2002 emisă de SC M.I.G. SA, prin care s-a transmis contractul de cesiune impunându-se în acest sens cuvenitele rectificări şi menţiuni.
Nu a fost primită susţinerea privind nulitatea absolută pentru lipsa de forme a respectivei înregistrări, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse declaraţiile date de cedent şi cesionar prin care dl. M.T. a fost mandatat să semneze în numele lor în registrul acţionarilor, certificate de avocat la 7 octombrie 2002. Au fost înlăturate şi criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii prin depăşirea limitelor investirii şi nepronunţarea cu privire la două capete de cerere, întrucât din considerentele şi dispozitivul hotărârii rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra tuturor cerinţelor formulate de reclamanta, iar motivarea pe larg a hotărârii cu trimitere şi la alte aspecte nu reprezintă acordarea unui plus petita sau ultrapetita.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC Î. SA Oradea, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii şi, pe cale de consecinţă, a se constata nulitatea absolută a operaţiunilor de înscriere în registrul acţionarilor, a se constata ca structura acţionarului este cea anterioară acestei înscrieri şi a se dispune administratorilor pârâtei să radieze menţiunile făcute cu privire la modificarea structurii acţionarului şi să înscrie procesul verbal de sechestru. În susbsidiar, s-a solicitat constatarea ivalidăţii /inopozabilităţii cesiunii faţă de recurenta până la momentul înregistrării ei la O.R.C. Bihor, conform art. 22.2 din contractul de cesiune şi a Legii nr. 31/1990.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel este netemeinicia, întrucât interpretarea dată textelor aplicabile speţei este greşită, fiind mai largă /permisivă decât litera şi spiritul lor, aserţiune ce vizează evident eventuala nelegalitate a hotărârii şi nicidecum netemeinicia ei, însăşi recurenta făcând, de altfel, referire în drept la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În opinia recurentei, întocmirea şi depunerea la dosarul cauzei a respectivelor declaraţii date de cedent şi cesionar nu îndeplineşte lipsa semnăturilor din registrul acţionarilor, cu atât mai mult cu cât, conform alin. (2) al art. 5 din HG nr. 885/1995, depunerea semnăturilor se putea face cu ocazia primei adunări generale, instanţa atribuindu-le în mod eronat un efect care depăşeşte litera şi spiritul legii.
În considerarea tezei conform căreia transmiterea dreptului de proprietate a operat prin încheierea contractului de cesiune cu dată certă (varianta 2 a alin. (1) din art. 98 al Legii nr. 31/1990), recurenta a susţinut nelegalitatea transferului în raport cu conţinutul actelor constitutive ale societăţii care impun forma autentică pentru modificarea componenţei acţionariatului (art. 22.2), iar pentru ipoteza primei teze a aceluiaşi text de lege s-a susţinut că formele indicate sunt cerute de lege ad validitatem, astfel încât nerespectarea prevederilor legale speciale în materie atrage nulitatea absolută a respectivelor demersuri.
Recursul nu este fondat.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu este întemeiat, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât nu este incident în speţă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să impună o eventuală modificare a hotărârii şi nu casarea acesteia, cum s-a solicitat.
Obiecţiunile ridicate de recurentă sunt lipsite de orice temei legal, bazându-se pe o interpretare eronată a normelor legale incidente în materie. Transmiterea acţiunilor nominative în discuţie s-a realizat prin contractul de cesiune din 7 octombrie 2002, perfect valabil din punct de vedere legal, iar modificările survenite în urma încheierii lui au fost efectuate în baza declaraţiilor de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, declaraţii ce poartă data certă şi prin care a fost mandatată o persoană pentru a semna în registrul acţionarilor, operaţiune ce are suportul legal în dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform textului de lege mai sus indicat, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în forma materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar, sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în forma dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. În speţă, instanţa de apel a reţinut în mod corect, faţă de actele existente la dosar, că această operaţiune de transfer nu este lovită de nulitate absolută, dar putea fi înregistrată în registrul acţionarilor numai la data de 22 octombrie 2002. Înregistrarea tranzacţiei în registrul acţionarilor este necesară pentru asigurarea opozabilităţii faţă de societate şi terţi transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor realizându-se pe baza acordului de voinţă al părţilor contractante, intervenit la 7 octombrie 2002, aprobat prin A.G.E.A. din 10 decembrie 2002 a SC S.I. SA, care a modificat prin act adiţional actele constitutive ale societăţii în sensul schimbării acţionarului majoritar peste tot unde apare în respectivele acte.
Prevederile art. 5 alin. (2) din HG nr. 885/1995 invocate de reclamantă adaugă la dispoziţiile art. 98 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 111, art. 113 şi art. 173 din Legea nr. 31/1990, neavând deci nici o relevanţă asupra formei cerute de dispoziţiile alin. (1) al art. 98, iar art. 22.2 din contractul de societate al SC S.I. SA, modificat prin actul adiţional, se referă la condiţiile generale de modificare a actului constitutiv, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990 şi nu ale modalităţii de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (1), teza a II-a din aceeaşi lege. Prin urmare, nu poate fi primit nici subsidiarul formulat, invocarea inopozabilităţii faţă de reclamanta – recurentă neavând nici un fundament juridic, în condiţiile în care cesiunea acţiunilor normative ale societăţii pârâte între acţionari sau faţă de persoana din afara societăţii se face în mod liber, fără a fi necesar acordul acţionarului minoritar.
Procesul – verbal de sechestru a cărui înscriere s-a solicitat a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 165 din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5186/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5194/2005. Comercial → |
|---|
