ICCJ. Decizia nr. 5194/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5194/2005
Dosar nr. 2208/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 447, pronunţată de secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti la data de 15 aprilie 2005, în dosarul nr. 2223/2004 s-a admis acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 225 din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României şi a Municipiului Bucureşti, în dosarul arbitral nr. 369/2003, formulată de SC E. SA, în contradictoriu cu A.V.A.S., cu consecinţa anulării acestei hotărâri şi, pe fond, a admiterii, în parte, a acţiunii, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S., împotriva pârâtei SC E. SA, şi obligării acesteia să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 69.734.135 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 26 alin. (2) din OG nr. 25/2002, modificată prin OG nr. 40/2003 în conformitate cu care penalităţile contractuale se calculează la valoarea nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective, iar, pe fond, a făcut aplicarea art. 1066 şi următoarele C. civ., în considerarea art. 8.11.3 lit. b) din contractul din 16 iunie 1999 şi a evocatului text legal din OG nr. 25/2002.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recursuri atât reclamanta, A.V.A.S. cât şi pârâta SC E. SA.
Recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea cererii sale de recurs motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în principal, că, prin neacordarea penalităţilor în cuantumul solicitat instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (2) din OG nr. 25/2002.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, art. 26 alin. (2) din OG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 40/2003, prevede că, în cazul în care, la data împlinirii ultimei scadenţe, anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, se constată, valoric, nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional, cumpărătorul datorează, începând cu respectiva dată, penalităţile contractuale calculate la valoarea nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective.
Cum examinarea probelor administrate, în cauză, atestă realizarea parţială a angajamentului investiţional de către cumpărător, se constată că, prin obligarea pârâtei la plata penalităţilor pentru nerealizarea integrală a investiţiei la termen, prin aplicarea procentului, convenit, de 8 % valorii de investiţie nerealizată la scadenţa finală, din totalul investiţional asumat prin contract, rezultă că instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat, corect, dispoziţiile evocatului text legal, aşa încât critica recurentei reclamante nu poate fi primită.
Recurenta pârâtă a arătat în motivarea recursului că prin obligarea sa la plata sumei reprezentând penalităţi către A.V.A.S. şi nu către societatea privatizată, SC C. SA, instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 16 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
Este de observat că, în exerciţiul dreptului său de dispoziţie, reclamanta nu a solicitat prin cererea introductivă pronunţarea unei hotărâri în contradictoriu cu societatea privatizată, SC C. SA şi că aceasta nu a figurat ca parte în contractul de privatizare, aşa încât, având a statua asupra obligaţiilor asumate prin acest act juridic, din perspectiva respectării principiului disponibilităţii şi prevederilor art. 969 C. civ., se constată că, în mod corect, instanţele au dat eficienţă acestor cerinţe, fără ca prin aceasta să încalce art. 16 alin. (3) din OG nr. 25/2002, întrucât reclamanta era obligată să vireze, cu titlu gratuit, societăţii privatizate sumele obţinute cu titlu de penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor în respectarea acestor dispoziţii legale, care, de altfel, prin OG nr. 27/2005, au fost abrogate, aspecte de natură a înlătura, ca fiind neîntemeiată, critica recurentei pârâte.
Aşa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţi împotriva evocatei decizii pronunţată de instanţa de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC E. SA Oradea şi de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 447 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5198/2005. Comercial → |
|---|
