ICCJ. Decizia nr. 5211/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5211/2005
Dosar nr. 8925/2001
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1565 din 17 noiembrie 2000, Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulată de SC P.P.P. SRL Baia Mare, împotriva pârâtei SC H.P. SRL Târgu-Mureş, pentru plata sumei de 845 dolari S.U.A., în echivalent lei şi a dobânzii comerciale de 60 % până la plata sumei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 325 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ a admis apelul reclamantei, a schimbat în totalitate sentinţa atacată şi a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei obligând pe pârâtă la plata sumei de 6.290.258 lei, reprezentând dobândă plus dobândă de 0,298 % pe zi de la 27 februarie 1998 până la achitarea debitului plus suma de 6.228.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi 1.004.180 lei cheltuieli în apel.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei dobânzi de 60 % pe an aplicată la valoarea facturii din 3 aprilie 1997.
În motivarea deciziei s-a reţinut în esenţă că apelul este întemeiat numai în ce priveşte motivul privind neacordarea dobânzilor calculate în funcţie de dobânzile percepute de bancă la contractul de credit, de la scadenţă până la achitare, precum şi a dobânzii calculată la suma datorată, cu titlu de dobândă, până la achitare.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii susţinând că procedura de citare a fost viciată pe parcursul judecării apelului şi că în mod greşit s-a acordat dobânda bancară pentru un credit contractat de reclamantă, care nu are legătură cu neplata debitului în discuţie.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de apel a apreciat în mod greşit că pârâta datorează daune echivalente cu dobânda bancară de 0,298 % pe zi plătită pentru creditul de 300.000.000 lei contractat de reclamantă cu SC B.P. SA, sucursala Maramureş, la un termen relativ scurt de la data scadenţei, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unei legături directe şi necesare între neplata debitului în discuţie (7.814.621 lei) şi creditul contractat.
În această situaţie şi având în vedere dispoziţiile art. 1086 C. civ., potrivit cărora orice pagubă trebuie să fie consecinţa directă şi necesară a raportului de obligaţie dintre părţi, reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă această dobândă bancară.
În ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la vicierea procedurii de citare se constată că este neîntemeiată întrucât dovada de îndeplinire a procedurii (dosar apel) este semnată de angajata societăţii.
În consecinţă, urmează să se admită recursul, să se modifice Decizia atacată şi să se respingă apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC H.P. SRL Târgu-Mureş, împotriva deciziei nr. 325 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC P.P.P. SRL Baia Mare, împotriva sentinţei nr. 1565 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5198/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5220/2005. Comercial → |
---|