ICCJ. Decizia nr. 5268/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Camera de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Alba sub nr. 37/2003, SC J.C. SRL Brașov a chemat în fața tribunalului arbitral pe SC S. SA Alba Iulia, în baza convenției arbitrale cuprinse în contractul încheiat de părți la data de 6 aprilie 2001 cu denumirea precontract și la data de 2 noiembrie 2001 cu denumirea de contract.
Prin cererea înregistrată, SC J.C. SRL Brașov a solicitat constituirea tribunalului arbitral care să se pronunțe asupra următoarelor cereri:
- să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în actul intitulat precontract sub art. 1 pct. 4, 5, 6, 7 și art. 6 pct. 2 și 4;
- să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de cumpărare acțiuni din art. 7.1;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 362.750 dolari S.U.A., reprezentând prejudiciu cauzat de către SC S. SA reclamantei SC J.C. SRL Brașov;
- să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni dintre părți și să fie obligată pârâta să restituie suma de 232.227 dolari S.U.A.;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând:
- să se constate rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni pentru considerentul neplății timp de 3 luni de zile a ratei contractuale;
- să fie obligată pârâta la plata a 6.094 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârziere.
De asemeni, pârâta a mai formulat un capăt de cerere prin care solicită ca în contradictoriu cu SC J.C. SRL Brașov și cu SC U. SA să se dispună anularea încheierilor de intabulare și să se dispună revenirea la situația anterioară.
Față de cererile formulate, ambele părți au invocat excepții, respectiv excepția lipsei competenței materiale a tribunalului arbitral pentru soluționarea capetelor 2-3 din acțiunea reconvențională, excepție apreciată ca întemeiată având în vedere prevederile art. 35 din Legea nr. 115/1938 și excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita despăgubiri de la SC S. SA, considerând că persoana juridică ce ar putea să fie titulara acestui drept nu este SC J.C. SRL Brașov ci SC U. SA Alba Iulia.
în ce privește prima excepție tribunalul a respins-o, considerând-o neîntemeiată, deoarece termenul de prescripție în materia rezoluțiunii contractelor este de 3 ani de zile, termen în care acțiunea a fost introdusă, iar cea de a doua excepție a fost admisă și s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei pentru a solicitat despăgubirile cuprinse în punctul 2 din cererea introductivă.
Prin hotărârea din 23 aprilie 2004, pronunțată de Camera de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Alba, s-au dispus următoarele:
- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiunea prevăzută de art. 1334 C. civ., excepția invocată de pârâta SC S. SA Alba Iulia;
- a admis excepția lipsei competenței materiale pentru soluționarea alineatelor 2-3 din acțiunea reconvențională, excepție invocată de reclamanta principală SC J.C. SRL Brașov;
- a respins cererea de arbitrare formulată de către reclamanta SC J.C. SRL Brașov, împotriva pârâtei SC S. SA;
- a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC S. SA, împotriva pârâtei reconvenționale SC J.C. SRL Brașov și împotriva pârâtei SC U. SA Brașov;
- a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că modul de soluționare a excepțiilor invocate de părți de către tribunalul arbitral a fost explicat anterior, se va trece la modul cum au fost soluționate celelalte cereri.
Cu privire la cererea de despăgubiri în sumă de 8.700 dolari S.U.A. formulată de reclamanta principală, tribunalul arbitral a reținut că această sumă poate reprezenta profitul net al reclamantei însă suma este un profit estimat al SC U. SA nu al SC J.C. SRL.
în ce privește solicitarea sumei de 2519 dolari S.U.A., reprezentând dobânda legală pentru suma de 90.000 dolari S.U.A. indisponibilizată până la data cesiunii acțiunilor, tribunalul a reținut că este neîntemeiată deoarece nu s-a dovedit că această sumă a fost efectiv imobilizată în cont bancar, iar pe de altă parte, dacă s-ar admite asemenea cerere, ne-am afla în prezența unei îmbogățiri fără just temei, deoarece nu se pot pretinde dobânzi de la pârâtă pentru o sumă de bani care a fost în posesia reclamantei și pentru care ar fi trebuit să încaseze dobândă bancară și în plus, calculul acestei dobânzi comerciale este nelegal, deoarece s-a folosit dobânda în lei și nu dobânda în dolari S.U.A.
Referitor la susținerea reclamantei principale în sensul că pârâta SC S. SA ar fi transferat în mod fraudulos 142 angajați la SC U. SA și din acest motiv reclamanta SC J.C. SRL a suferit un prejudiciu substanțial, s-a reținut că nu este reală, deoarece potrivit art. 8.9 din contractul încheiat, reclamanta în calitatea sa de acționar principal avea obligația să preia și să mențină un număr de 142 de salariați cu drepturile și obligațiile existente.
în ce privește încetarea activității ca urmare a lipsei acordului de mediu și suportarea cheltuielilor cu salariile pe perioada încetării activității, s-a reținut că această susținere a reclamantei nu este fondată, deoarece problema existenței acordului de mediu nu a avut nici o legătură cu încetarea activității după cum rezultă din procesul verbal A.G.A. al SC U. SA din 29 noiembrie 2002, dată la care singura care putea să ceară eliberarea acordului de mediu era SC U. SA și nu pârâta SC S. SA.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul arbitral a reținut că primele două capete de cerere din acțiunea reclamantei se impune a fi respinse ca inadmisibile, deoarece s-a cerut constatarea unui fapt juridic și nu solicitarea de a constata existența sau inexistența unui drept, conform art. 111 C. proc. civ.
Cu privire la despăgubiri, s-a reținut că se impune a fi respinse, ca urmare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare s-a reținut că acest capăt de cerere este nefondat deoarece inexistența avizului de mediu nu constituie o cauză esențială care să afecteze existența actului și nici nu s-a dovedit faptul că lipsa avizului de mediu a dus la încetarea activității.
în ce privește acțiunea reconvențională, tribunalul arbitral a reținut că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece pârâta reconvențională SC J.C. SRL Brașov a încetat plățile numai după introducerea acțiunii de rezoluțiune a contractului.
împotriva hotărârii arbitrale au formulat acțiuni în anulare reclamanta SC J.C. SRL Brașov și pârâta SC S. SA.
Prin acțiunea în anulare formulată, reclamanta principală a solicitat desființarea hotărârii arbitrale și judecând în fond cauza să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată, respingând acțiunea principală, invocând următoarele motive:
- încălcarea art. 364 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353 C. proc. civ.;
- încălcarea art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ., respectiv hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 3601și art. 351 C. proc. civ.;
- încălcarea dispozițiilor art. 35813 C. proc. civ. și a principiului legalității procesului civil;
- încălcarea dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., respectiv tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de scădere a taxei arbitrale;
- încălcarea principiilor fundamentale ale procedurii arbitrale prevăzute de art. 358 C. proc. civ., în legătură cu taxele de timbru și cheltuieli de judecată.
în ce privește fondul litigiului, reclamanta principală a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate:
- îndeplinirea condițiilor rezoluțiunii ca și sancțiunea încălcării art. 7.1 din contract;
- încălcarea art. 7.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni;
- încălcarea în mod culpabil a unor obligații precontractuale de către pârâta SC S. SA.
Pârâta reclamantă reconvențională a solicitat prin acțiunea în anulare desființarea în parte de hotărârii arbitrale din 23 aprilie 2003, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale.
în dezvoltarea motivelor acțiunii în anulare pârâta reclamantă reconvențională invocă următoarele:
- greșit tribunalul arbitral a respins excepția dreptului la acțiune a reclamantei principale, întrucât art. 1334 C. civ., stabilește clar termenul de prescripție de un an de la data încheierii contractului;
- greșit s-a respins capătul de cerere privind constatarea invervenirii rezilierii de drept a contractului față de clauza cuprinsă în art. 10.3 din contract, pârâta reconvențională neachitând 3 luni consecutiv ratele stabilite prin contract;
- greșit s-a respins și capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere în sumă de 6.094 dolari S.U.A., deoarece în tot cuprinsul contractului este stabilit prețul în dolari.
în drept pârâta reconvențională a invocat prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 532 din 8 octombrie 2004 a respins acțiunile în anulare declarate de reclamantă.
Instanța a respins acțiunea în anulare a reclamantei constatând că nu sunt îndeplinite motivele de desființare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 C. proc. civ. și ca urmare motivele privind fondul cauzei nu se mai impune a fi analizate.
Cu privire la acțiunea în anulare a pârâtei reconvențională prin care s-a solicitat examinarea problemei respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, respingerea greșită a capătului de cerere privind rezilierea de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la 2 noiembrie 2004 și antamarea greșitei respingeri a capătului de cerere privind plata penalităților de întârziere, instanța a reținut că sunt motive de fond care nu se încadrează printre cele 9 motive prevăzute de art. 364 C. proc. civ., pentru care se poate cere desființarea unei hotărâri arbitrale.
împotriva deciziei nr. 532/2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ la data de 7 decembrie 2004, a declarat recurs pârâta SC S. SA Alba Iulia, iar la data de 10 decembrie 2004 reclamanta SC J.C. SRL Brașov.
Prin recursul său, recurenta reclamantă a solicitat în principal în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurată, trimiterea cauze spre rejudecare la curtea de apel urmând ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cauzei dedusă judecății în cadrul acțiunii în anulare, iar în subsidiar în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., cu observarea art. 3041C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată și rejudecând admiterea acțiunii în anulare corelativ cu admiterea acțiunii formulată în fața tribunalului arbitral.
Recurenta-reclamantă invocă motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și pct. 7 al aceluiași articol arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de natura acestei cauze și fără precizarea că acest motiv vizează mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii.
Recurenta arată că hotărârea atacată este cu drept de recurs și deci este incident art. 3041C. proc. civ., prevede: "recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele". Așadar, menționează recurenta, instanța de recurs în lumina motivului invocat va trebui să examineze susținerile sale atât în ce privesc motivele acțiunii în anulare cât și fondul chestiunii litigioase.
Așa fiind recurenta apreciază că se impune a combate argumentele nelegale reținute de instanța care a judecat acțiunea în anulare, astfel că prin motivele de recurs invocate, în primul rând reia motivele acțiunii în anulare formulate, motive pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. e), lit. i), lit. f) și art. 31813 C. proc. civ.
Prin recursul declarat, pârâta-reclamantă-reconvențională SC S. SA Alba Iulia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii sale în anulare și anularea în parte a hotărârii arbitrale, iar pe fond admiterea cererii reconvenționale.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs invocate, arată în esență că deși motivele invocate pentru anularea în parte a hotărârii arbitrale se încadrau în dispozițiile art. 364 pct. 1 C. proc. civ., instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a calificat greșit aceste motive ca fiind motive de fond, interpretând greșit dispozițiile art. 364 C. proc. civ.
La termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursurilor, 4 noiembrie 2005, intimata-reclamantă SC U. SA Brașov a invocat pe cale de excepție de ordine publică nulitatea hotărârii arbitrale, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2), raportat la art. 315 alin. (5) C. proc. civ., casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea acțiunii în anulare și în raport de SC U. SA Brașov, societate ce nu a fost legal citată nici în fața instanței arbitrale cât și la Curtea de Apel.
Curtea, analizând excepția de ordine publică invocată, urmează a o respinge cu motivarea că reclamanta SC U. SA Brașov a fost legal citată atât de către tribunalul arbitral cât și de instanța care a soluționat acțiunea în anulare și că această reclamantă nu a formulat acțiune în anulare și nici recurs.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, instanța îl apreciază nefondat și va fi respins cu următoarea motivare.
Analizând motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă, Curtea constată că această critică nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a invocat pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., fără însă să dezvolte aceste motive cât și art. 3041C. proc. civ.
Pornind de la afirmația recurentei că instanța a cărei hotărâre a atacat, a dat această hotărâre cu încălcarea și interpretarea eronată a textelor de lege invocate, înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma acestei afirmații apreciază hotărârea ca fiind temeinică și legală.
în consecință, instanța care a soluționat acțiunea în anulare a analizat toate motivele invocate pentru desființarea hotărârii arbitrale și corect a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite nici unul din cazurile prevăzute de art. 364 C. proc. civ., respingând acțiunea în anulare.
în ceea ce privește recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențională SC S. SA Alba Iulia, urmează să fie anulat ca insuficient timbrat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru modificată și completată.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte a respins excepția invocată de intimata-reclamantă SC U. SA Brașov în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC J.C. SRL Brașov și a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC S. SA Alba Iulia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5235/2005. Comercial → |
|---|
