ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5331/2005
Dosar nr. 10123/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamantul P.G. a solicitat obligarea pârâtei SC R.D.I. SRL Bucureşti să recunoască valabilitatea contractului gratuit în valoare de 10.000 dolari S.U.A. şi să fie obligată la plata sumei de 3.000.000 lei daune, reprezentând diferenţa de preţ faţă de piaţa liberă a obiectelor achiziţionate de la pârâtă cât şi la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea reclamantul invocă obligaţia de plată a unui premiu rezultând din avizele din octombrie, deoarece el a acceptat oferta pârâtei şi a îndeplinit clauzele cerute de aceasta dar pârâta nu şi-a mai respectat obligaţia contractuală.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 294 din 5 februarie 2004 a respins ca prescrisă acţiunea reclamantei apreciind că şi pe fond aceasta nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul susţinând că a fost respinsă greşit acţiunea ca prescrisă deoarece prescripţia s-a întrerupt potrivit art. 16 lit. b) din decretul nr. 167/1958, având în vedere plângerea penală formulată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 200 din 25 iunie 2004 a anulat ca netimbrat apelul reclamantului aplicând sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (1) din OG nr. 32/1995, deoarece apelantul a fost citat cu menţiunea de a timbra însă nu s-a conformat obligaţiei legale.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Recurentul susţine că trebuiau analizate şi aspectele penale ale cauzei şi în această situaţie era scutit de plata taxelor judiciare.
În rest se fac critici de fond reluându-se motivele de apel invocate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul nu a invocat un caz legal de scutire nefăcând referire la ipotezele prevăzute de Legea nr. 146/1997 sau la alte dispoziţii speciale prin care să demonstreze că era scutit de plata taxelor judiciare.
Se constată că instanţa de apel a aplicat corect sancţiunea anulării apelului ca netimbrat prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, iar obiectul cauzei este civil neputându-se invoca instanţei modul de sesizare care este la latitudinea reclamantului.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs care s-ar putea încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai degrabă decât în art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., cum indică reclamantul, se va respinge ca nefondat recursul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.G., împotriva deciziei nr. 200/ CA din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5330/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5333/2005. Comercial → |
|---|
