ICCJ. Decizia nr. 5330/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5330/2005
Dosar nr. 10119/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 februarie 2004, reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC P. SRL Alba Iulia la plata sumei de 150.000.000 lei penalităţi contractuale pentru neefectuarea investiţiei aferente anului 2000 şi 210.000.000 lei penalităţi aferente anului 2001, calculate conform prevederilor clauzei nr. 7.8.1 pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin clauza 7.8 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 7 august 1996; obligarea pârâtei la efectuarea unei investiţii de 1.400.000.000 lei în SC V.A. SA, conform dispoziţiilor contractuale, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 174 din 30 martie 2004 a respins acţiunea reclamantei.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 201 din 25 iunie 2004, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că intimata-pârâtă şi-a îndeplinit înainte de scadenţă obligaţiile privind efectuarea investiţiilor până la 31 decembrie 2001 şi înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 25/2002. Că apelanta nu a contestat existenţa investiţiilor, ci doar faptul că ele nu au fost reţinute prin certificatul emis de cenzorii societăţii în forma prevăzută de OG nr. 25/2002.
A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs împotriva acestei decizii şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit ambele instanţe au reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, cât timp la data adoptării actului normativ contractul se afla în derulare, obligaţiile de plată a preţului având scadenţa finală august 2004.
S-a susţinut că intimata nu a transmis certificatul C.C. a societăţii privatizate SC V.A. SA, întocmit în conformitate cu prevederile OG nr. 25/2002, aprobată şi modificată prin legea nr. 506/2002, iar cel depus la dosar nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC P. SRL cu sediul în Alba Iulia a solicitat respingerea recursului, întrucât nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002, cât timp investiţiile au fost efectuate până la finele anului 2001, deci anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recursul nu este fondat.
Părţile au încheiat la 7 august 1996 contractul, prin care reclamanta a vândut pârâtei un număr de 156.712 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 3.917.800.000 lei, reprezentând 50,95 % din capitalul social al SC V.A. SA.
La punctul nr. 7.8 din convenţia părţilor s-a stipulat clauza conform căreia cumpărătorul se obligă să facă în continuare investiţii în societate în sumă minimă de 2.200.000.000 lei într-o perioadă de 5 ani, conform planului de investiţii prevăzut în anexa la contract.
S-a prevăzut că investiţia se va face în numerar sau în natură, fie din sursele proprii ale cumpărătorului fie din fonduri împrumutate de acesta, sumă cu care se va majora, în condiţiile legii, cota din capitalul social deţinută de cumpărător.
Intimata-pârâtă a făcut dovada cu acte (ordine de plată) raport de expertiză tehnică şi raportul comisiei de cenzori că a efectuat aceste investiţii, iar ulterior s-a realizat şi majorarea capitalului social al SC V.A. SA Alba cu valoarea acestora.
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţele în mod nelegal nu au făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor OG nr. 25/2002 nu este fondată.
Deşi recurenta nu contestă efectuarea investiţiilor, susţine că intimata nu a prezentat certificatul C.C. a societăţii privatizate SC V.A. SA, privind realizarea investiţiilor, întocmit în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 25/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2002.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 şi art. 3 alin. (2) şi respectiv 11 alin. (1) din OG nr. 25/2002, cât timp investiţiile au fost integral executate până la finele anului 2001, deci anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
De precizat că intimata şi-a îndeplinit obligaţia asumată în contract la punctul nr. 7.8 privind efectuarea acestor investiţii conform acestei clauze stipulate de părţi, într-o perioadă de 5 ani de la încheierea contractului, respectiv anul 2001.
Este adevărat că la data apariţiei OG nr. 25/2002 contractul se afla în derulare, numai în ceea ce priveşte obligaţiile de plată a preţului cu scadenţa finală august 2004 (art. 4 din contract) întrucât părţile de comun acord au stabilit termenul până la care intimata-pârâtă va efectua investiţiile.
Pe de altă parte art. 2 din OG nr. 25/2002 prevede că aceasta se aplică contractelor aflate în derulare dar numai pentru efectele produse de aceste contracte după intrarea în vigoare a ordonanţei, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Aşa fiind, întrucât investiţiile au fost efectuate anterior acestui act normativ, intimata nu avea obligaţia să prezinte certificatul C.C. a societăţii privatizate SC V.A. SA, conform OG nr. 25/2002.
De altfel, prin precizarea la întâmpinare depusă în recurs, intimata, a făcut dovada cu acte că i-a transmis recurentei în forma cerută de OG nr. 25/2002 certificatul emis de cenzorii societăţii.
Pentru toate aceste considerente, se constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, şi potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 201/ R din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Comercial → |
|---|
