ICCJ. Decizia nr. 5336/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5336/2005
Dosar nr. 1057/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC M. SA Satu Mare a solicitat ca, în contradictoriu cu S.R., reprezentat de M.F. şi C.H., reprezentată prin C.L., să se constate realizarea unor construcţii pe terenul cuprins în C.F. Halmeu, să se constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor şi a dreptului de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor asupra terenului în suprafaţă de 3723 m2 şi înscrierea acestor drepturi în C.F.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că situaţia şi drepturile menţionate rezultă din protocolul de împărţire a activului prin desprindere din SC M. SA.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 1471 din 19 octombrie 2004 a admis acţiunea reclamantei, a constatat că aceasta a edificat pe terenul C.F. Halmeu, un birou-casă, cântar basculă şi platformă betonată.
A constatat că reclamanta foloseşte terenul de 3723 m2, a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor şi a dreptului de folosinţă asupra terenului pe durata construcţiei.
S-a apreciat că sunt întrunite condiţiile art. 111 C. proc. civ. şi acţiunea a fost dovedită cu protocolul de împărţire, extrasul de C.F., planul de situaţie vizat de O.N.C.G.C., listele de inventar, S.R. neopunându-se acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.G.F.P. Satu Mare, reprezentând M.F., pentru S.R. şi susţinând că nu este de acord cu înscrierea în C.F. a unui drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3723 m2, deoarece recunoaşterea acestui drept ar stinge dreptul de proprietate al S.R., intimata neîncadrându-se în prevederile art. 17 din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 18 din 8 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că nu a existat nici un fel de opoziţie din partea C.H. neinvocându-se vreo încălcare a unui drept al său.
Se mai reţine că nu s-a constituit nici un drept nou recunoscându-se doar că echivalentul vechiului drept de administrare operativă directă îl reprezintă dreptul de folosinţă.
Decizia a fost atacată cu recurs de către D.G.F.P. Satu Mare, care invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că dreptul de folosinţă se poate invoca doar în temeiul art. 17 din Legea nr. 213/1998, dar societatea reclamantă nu se încadrează în prevederile acestei legi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Corect a reţinut instanţa de apel că în cauză nu se constituie nici un drept nou ci se recunoaşte doar că vechiul drept de administrare operativă directă este echivalentul dreptului de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.
Cum recurenta a recunoscut că au fost edificate construcţiile de către reclamantă prin efort propriu şi că recunoaşterea urmează unui proces de desprindere a societăţii reclamantei dintr-o altă societate, rezultă că, în mod corect s-a apreciat de instanţa de apel că în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 213/1998.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Satu Mare, împotriva deciziei nr. 18/ C din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5335/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5338/2005. Comercial → |
|---|
