ICCJ. Decizia nr. 5375/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 martie 1995 și completată la 7 aprilie 1999, reclamantul M.I. solicită instanței obligarea pârâților SC R.B.P. SRL Băicoi, C.P., T.E., și Ș.F.C. să-i plătească suma de 313.167.225 lei, reprezentând diferența dintre activul net și participarea la capitalul social și suma de 61.000.000 lei dividende pe anul 1996 până la asociere precum și să dispună rezilierea convenției.
Prin precizarea formulată la 15 aprilie 1999, reclamantul cere introducerea în cauză în calitate de pârât a lui B.R.J.H.M. și solicită excluderea pârâților persoane fizice din SC R.B.P. SRL Băicoi, motivând că aceștia nu au vărsat aportul la capitalul social.
La 9 octombrie 1999 pârâții C.P., Ș.F.C., T.E. și R.B. au depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și excluderea reclamantului din societate în temeiul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința nr. 1318 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea, completată și precizată, formulată de reclamant, a dispus rezilierea convenției, act adițional, precum și excluderea pârâților din cadrul SC R.B.P. SRL Băicoi, a dispus anularea contractului încheiat între lichidatorul SC A. SA și societatea pârâtă, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 443 din 3 aprilie 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat, în parte sentința în sensul că a respins cererea privind rezilierea actului adițional din 24 mai 1996 și cererea privind anularea contractului încheiat între lichidator și societatea pârâtă privind vânzarea de active.
Prin decizia nr. 1692 din 19 martie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, admite recursurile declarate de pârâții C.P. și T.E., prin procurator C.P., Ș.F.C., B.R.J.M., împotriva deciziei nr. 443 din 3 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia în sensul că schimbă în tot sentința nr. 1318 din 8 noiembrie 2000 a Tribunalului Prahova, în sensul că respinge acțiunea reclamantei și admite cererea reconvențională a pârâților, dispunând excluderea din SC R.B.P. SRL Băicoi, a asociatului M.I., ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de SC R.B.P. SRL Băicoi, împotriva deciziei 443 din 3 aprilie 3001 a Curții de Apel Ploiești.
împotriva deciziei de mai sus, la 9 iunie 2005, reclamantul formulează cerere de revizuire invocând motivele prevăzute la art. 322 alin. (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ. și arătând că instanța supremă a avut în vedere un înscris fals, prin care Parchetul comunica petentului C.P. că revizuientul ar fi fost trimis în judecată, fapte raportate la care precizează că i s-a comunicat Ordonanța din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru fraudele reclamate de foștii asociați, act pe care-l prezintă ca act nou față de data dării hotărârii revizuite și prin care se stabilește că motivele invocate de instanța de recurs nu mai pot fi reținute.
Din examinarea actelor dosarului se constată că deși în cererea de revizuire se menționează că aceasta a fost timbrată cu 91.000 lei și că i se atașează și timbre judiciare de 3.000 lei, dovada achitării respectivei taxe și a timbrului nu se află la dosar.
De asemenea, se constată că deși a fost citată cu mențiunea de a timbra cererea până la termenul de dezbateri (dosar de revizuire) așa cu prevăd dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar cu modificările ulterioare și nici nu a făcut vreo cerere de acordare de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 75 alin. (1) C. proc. civ.
Dat fiind că revizuientul nu s-a conformat dispoziției legale menționate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 evocată, cererea de revizuire formulată de aceasta a fost anulată, ca netimbrată.
← ICCJ. Decizia nr. 5360/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5347/2005. Comercial → |
---|