ICCJ. Decizia nr. 5404/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 128 din 24 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost admisă acțiunea reclamantei SC C.G.N. SA, cu sediul social în Giurgiu formulată împotriva pârâtei SC L. SRL Giurgiu cu sediul social în Giurgiu, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 739.571.766 lei, reprezentând: 8.469.567 lei taxa R.N.R., 199.045.485 lei cheltuieli salariale, 92.869.252 lei cheltuieli cu asigurările sociale, 321.104.576 lei cheltuieli cu alocația de hrană pentru străinătate și 118.082.886 lei cu titlu de T.V.A. A mai fost obligată pârâta și la plata sumei de 30.496.435 lei cheltuieli de judecată. De asemenea a fost admisă cererea de majorare a onorariului de expert de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei și s-a constatat că reclamanta SC C.G.N. SA Giurgiu a achitat diferența de onorariu de expertiză de 3.000.000 lei, cu ordinul de plată din 27 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în principal a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 4 septembrie 2000, reclamanta a vândut pârâtei remorcherul contra sumei de 378.157.260 lei, fără a fi precizat locul unde se află remorcherul. Tot în contractul de vânzare cumpărare nu s-a stipulat locul de predare al bunului. Cum, în cauză, părțile nu s-au învoit cu privire la locul de predare al remorcherului, potrivit dispozițiilor art. 1319 C. civ., predarea acestuia urma să se facă la locul unde se afla în momentul vânzării, acest lucru fiind cunoscut de către pârâtă ca urmare a publicației din presă cu privire la vânzare.
Pârâta nu a solicitat reclamantei ca în cel mai scurt timp de la perfectarea contractului de vânzare cumpărare să-i predea remorcherul, iar potrivit O.M.T., privind înmatricularea și scoaterea din evidență a navelor sub pavilion român, în cazul schimbării proprietarului navei, noului proprietar îi incumbă obligația modificării certificatului de naționalitate și a atestatului de bord. Nerespectând aceste norme, pârâta a determinat ca în continuare proprietar al navei să figureze reclamanta. Predarea efectivă a remorcherului a avut loc în luna iulie 2001, context în care pârâta datorează plata serviciilor prestate de reclamantă cu personalul angajat pe remorcher, pe perioada scursă între momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și momentul predării bunului.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 45 din 21 ianuarie 2005 a respins apelul formulat de reclamanta SC L. SRL Giurgiu, în contradictoriu cu intimata SC C.G.N. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 128 din 24 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Pentru a decide în acest fel, instanța de apel a stabilit că predarea cu întârziere a navei se datorează culpei apelantei, care a făcut aceste demersuri la solicitarea intimatei, din probele administrate în cauză nerezultând faptul că aceasta a efectuat demersuri pentru a intra în posesia navei cu mult mai devreme, așa cum încearcă să susțină. Apelanta cumpărătoare nu a îndeplinit formalitățile necesare și obligatorii în vederea efectuării cuvenitelor modificări referitoare la certificatul de naționalitate al navei și în atestatul de bord al remorcherului a figurat în continuare ca proprietar intimata, care în această calitate a fost obligată să mențină la bord un număr de 4 salariați, personal de siguranță, care a trebuit să fie renumerat pentru serviciile prestate. La data încheierii procesului verbal bunul ce a făcut obiectul vânzării se afla în același loc cu cel de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, lucru cunoscut și acceptat de către apelantă.
împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC L. SRL Giurgiu, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că au fost avute în vedere numai probele administrate în favoarea reclamantei și au fost ignorate actele depuse de pârâtă, greșit a fost respinsă proba cu martori solicitată de pârâtă, iar toate cheltuielile pe care reclamanta le-a efectuat cu personalul salariat trebuiesc suportate de aceasta deoarece au fost făcute în beneficiul ei, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SRL Giurgiu, pentru următoarele considerente:
Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor reciproce care decurg din contractul de vânzare cumpărare din 4 septembrie 2000, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra remorcherul, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Este de necontestat că vânzătoarea SC C.G.N. SA, conform art. 1 din cap. II al contractului, intitulat obiectul contractului, s-a obligat să transmită dreptul de proprietate și să remită, iar cumpărătorul să achite și să preia remorcher, cu precizarea că predarea-preluarea bunului se va face prin proces verbal. Deși în contract nu este precizat locul unde se află situată nava, pârâta avea cunoștință despre acest loc, deoarece, SC C.G.N. SA a făcut public, că urmează a vinde prin licitație publică cu strigare remorcherul, indicând ca adresă a navei port K.
A fost dată eficiență juridică dispozițiilor cuprinse în art. 9 alin. (2) din O.M.T., privind înmatricularea și scoaterea din evidență a navelor sub pavilion român, potrivit cărora în cazul schimbării proprietarului navei, noul proprietar, în speță pârâta, este obligat să se prezinte în termen de 30 de zile la C.P., unde se află înmatriculată nava și să ceară modificarea certificatului de naționalitate a atestatului de bord. Neconformându-se acestor dispoziții, cumpărătoarea din culpa sa, a determinat ca în documentație să existe în continuare ca proprietar SC C.G.N. SA. Acest context a obligat mai departe pe reclamantă, așa cum prevede O.M.T. din 18 august 1998 să mențină, pe cheltuiala sa, un număr de 4 salariați cu destinația de personal de siguranță.
Amplu documentat și bine argumentat, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert S.N., raport necontestat de părți, prin concluziile sale, urmare a verificărilor privind calculația de cost care a stat la baza facturilor emise de către reclamantă, a evidențiat că, în perioada octombrie 2000 - august 2001, cheltuielile efective se ridică la valoarea totală de 739.571.766 lei, cheltuieli stabilite în mod corect cu respectarea prevederilor legale.
Sun nejustificate criticile formulate în cererea de recurs privitoare la aspectul că nu au fost analizate probele administrate de pârâtă, deoarece, în mod egal pentru fiecare parte a fost respectat dreptul la apărare, toate înscrisurile fiind verificate, în vederea unei corecte stabiliri a situației de fapt și de drept, iar audierea de martori, nu prezenta relevanță juridică, raportat la actele existente.
Rațiunile juridice expuse au determinat ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC L. SRL, cu sediul social în Giurgiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia comercială nr. 45 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5360/2005. Comercial → |
|---|
