ICCJ. Decizia nr. 5479/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5479/2005
Dosar nr. 2013/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 824/ E din 28 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Iaşi, pentru anularea H.A.G.E.A. din 24 iulie 2003 a acţionarilor de la SC I. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea cât şi a art. 107 din Legea nr. 31/1990, care prevede obligativitatea publicării convocatorului şi prin transmiterea unei înştiinţări C.N.V.M. şi pieţei reglementate pe care se tranzacţionează valorile mobiliare emise de societate fapt dovedit, a dispoziţiilor art. 116 alin. (3), (4) şi (5) din OG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, societatea majorând capitalul social în executarea contractului de privatizare, ceea ce o exceptează de la obligativitatea calculării unei prime de emisiune, respectiv a dispoziţiilor privitoare la acordarea unui drept de preferinţă şi timpul în care poate fi adusă la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea şi netemeinicia acestora şi a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii în anulare.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 7/ com din 30 martie 2005 a respins apelul ca nefondat.
A reţinut, în esenţă, că potrivit probelor instanţa a respectat dispoziţiile legale privind convocarea şi reprezentarea acţionarilor şi societatea pârâtă fiind o societate privatizată, în baza Legii nr. 137/2002, modificată prin OUG nr. 208/2002, conform art. 471 din această ordonanţă, ea este exceptată de la aplicarea prevederilor OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, nefiind necesară actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniu, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de fond.
Cât priveşte interesele acţionarului minoritar, acestea au fost respectate, neputându-se susţine că majorarea capitalului social s-a făcut abuziv, acţionarului acordându-i-se un drept de preemţiune de care nu a uzat.
Reclamanta a formulat recurs invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând referitor la majorarea capitalului social că instanţa de apel ca şi cea de fond a dat o interpretare eronată textelor de lege invocate, respectiv art. 116 din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 deoarece, pe de o parte, acesta este incident, conform art. 471 din OUG nr. 208/2002, care modifică Legea nr. 137/2002 numai în cazul societăţii comerciale la care statul este acţionar sau regiilor autonome, situaţie în care nu se află pârâta, iar, pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada că majorarea de capital s-a făcut în conformitate cu art. 14 şi art. 22 din Legea nr. 137/2002 sau cu OUG nr. 25/2002, pentru a fi exceptată.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990/R şi art. 109 din OG nr. 28/2002 deşi a solicitat la fond ca pârâta să facă dovada procurii în baza căreia reprezentantul acţionarului majoritar a participat şi votat, şi aceasta nu a depus-o, instanţa a apreciat că hotărârea este valabilă.
Referitor la nerespectarea principiului transparenţei şi a dreptului de informare, s-au încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R şi Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, recurenta nefiind informată cu privire la înfiinţarea unei noi societăţi şi au fost transferate, nelegal, atribuţii ale adunării generale către C.A.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate modifica hotărârea atunci când este lipsită de temei legal sau recurgându-se la textele de lege aplicabile litigiului să fie interpretate greşit ori faptele să fi fost greşit calificate, în raport de exigenţele legii, aplicându-se o normă unor împrejurări care, de fapt, implicau incidenţa altei norme.
Revenind la speţă, este adevărat că statul nu mai deţine acţiuni la societatea pârâtă, dar această situaţie este consecinţa privatizării societăţii pârâte fiindu-i deci aplicabile dispoziţiile Legii nr. 137/2002, modificată prin OUG nr. 208/2002 şi ale OG nr. 25/2002.
Totodată, reţinerea de către instanţa de apel că majorarea capitalului social este o consecinţă a executării contractului de privatizare atrage incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 471 din OUG nr. 208/2002, de modificate a Legii nr. 137/2002, instanţa de apel interpretând şi aplicând deci, corespunzător dispoziţiile legale, în speţă, susţinerea că nu există probe în acest sens excedând cazurilor în care poate fi modificată hotărârea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa cum s-a arătat.
În acelaşi sens, nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R şi Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, recurenta neprecizând în ce constă această încălcare, făcând doar referire la probele administrate şi analizate de instanţa de apel.
S-au mai adus critici în cadrul aceluiaşi motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi referitor la nerespectarea dispoziţiilor legale privind reprezentarea acţionarului majoritar şi a celor legate de competenţele atribuite prin lege consiliului de administraţie, dar din analiza obiectului cererii introductive se constată că instanţa de fond nu a fost investită în acest sens, verificarea legalităţii hotărârii făcându-se în limitele investirii, pentru motivele de nulitate expres menţionate. Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 7 din 30 martie 2005, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5475/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5481/2005. Comercial → |
|---|
