ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5468/2005
Dosar nr. 1259/2003
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 697 din 31 ianuarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 9551/2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei SC P.M.C. SRL şi a obligat pârâtele SC S. SA şi SC S. SA Constanţa să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru spaţiile prevăzute în anexa contractului de asociere în participaţiune din 19 mai 2000, situat în Constanţa, prin novaţia contractului de asociere în participaţiune încheiat între părţi, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data încheierii contractului, precum şi la cheltuieli de judecată, în sumă de 156.000 lei, către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel care a fost respins prin Decizia comercială nr. 22 din 4 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor legale incidente în cauză, considerând întemeiat faţă de probele administrate pe care le-a analizat, că părţile pot încheia prin novaţie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru spaţiile prevăzute în anexa contractului de asociere în participaţiune, executat întocmai de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele invocând, prin primul motiv, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Prin al doilea motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24-27 şi art. 87-90 din HG nr. 55/1998, pentru a se putea încheia contractul, deoarece activul trebuie să aparţină unei societăţi comerciale la care statul este acţionar majoritar, ori la data pronunţării hotărârii instanţei de fond pachetul de acţiuni majoritar deţinut de stat fusese achiziţionat; între părţi trebuie să existe în derulare un contract de asociere, în cauză, contractul fiind reziliat, anterior; asociatul trebuia să fi efectuat investiţii de peste 15 % din valoarea activului şi vânzarea să se facă, după caz, cu aprobarea F.P.S., instituţie publică implicată şi a adunării generale a acţionarilor, condiţii, de asemenea neîndeplinite.
S-a mai arătat că legiuitorul, în condiţiile textelor legale incidente în cauză, a inclus o normă permisivă şi nu o normă imperativă în baza căreia recurentele să fie obligate să încheie un act juridic.
În cauză nu sunt întrunite nici condiţiile novaţiei, art. 1130 C. civ., prevăzând că trebuie să existe intenţia comună a părţilor de la nova, ceea ce în cauză nu rezultă, convenţia fiind interpretată cu încălcarea dispoziţiilor art. 977 şi art. 984 C. civ.
Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, întrucât din dispozitivul hotărârii lipseşte soluţia instanţei cu privire la excepţia invocată referitoare la lipsa de interes a cererii de chemare în judecată.
Prin al treilea motiv de recurs întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., s-a invocat nepronunţarea asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv adresa din 27 septembrie 2000 din care rezultă că intimata reclamantă a achiziţionat doar unul din utilajele necesare realizării obiectului asocierii, ceea ce a determinat rezilierea contractului, potrivit adresei din 8 noiembrie 2000 şi contractul de vânzare cumpărare acţiune din 28 decembrie 2000, prin care statul a vândut acţiunile deţinute în totalitate, societatea ne mai putând fi obligată la încheierea contractului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Privitor la primul motiv de recurs se constată că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motivele pe care instanţa şi-a bazat soluţia dată încât critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care are în vedere încălcarea legii, s-a invocat în primul rând faptul că societatea comercială era privatizată, statul ne mai deţinând acţiuni, ceea ce exclude incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 88/1997, HG nr. 55/1998 şi ale Legii nr. 99/1999, dar din actele dosarului analizate de instanţa de apel rezultă că, la data solicitării încheierii contractului şi chiar a introducerii acţiunii, societatea comercială pârâtă nu era încă privatizată, fiind lipsit de relevanţă juridică din punct de vedere al condiţiilor de admisibilitate dacă, ulterior introducerii acţiunii statul şi-a vândut acţiunile.
Prin urmare, cererea era supusă dispoziţiilor art. 87-91 din HG nr. 55/1998 şi OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999.
Potrivit art. 87 din HG nr. 55/1998, leasingul imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare este contractul prin care o societate comercială, denumită locator, acordă unei alte persoane, denumită utilizator, pe o perioadă determinată, dreptul de posesie şi de folosinţă asupra unui activ, urmând ca, la sfârşitul perioadei de leasing, utilizatorul să cumpere activul.
De asemenea, conform art. 89 din HG nr. 55/1998, societăţile comerciale care au în derulare contracte de locaţie de gestiune, închiriere sau asociere în participaţiune pot încheia prin novaţie, potrivit art. 1128-1137 C. civ., contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă cu locatarii sau asociaţii, în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii, art. 90 prevăzând că perfectarea contractelor se poate iniţia la propunerea F.P.S., a administratorului unic, a consiliului de administraţie al societăţii care are în proprietate activele sau la cererea formulată de locatar sau asociat, în termen de 15 zile lucrătoare, societatea comercială dispunând convocarea adunării generale a acţionarilor pentru a acorda în sistem de leasing imobiliar prin novaţie şi a stabili preţul, în baza raportului de evaluare, elaborat în prealabil, şi a condiţiilor de negociere a contractului de leasing.
Conform art. 27 din OUG nr. 88/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 99/1999, s-a prevăzut, de asemenea, condiţia ca locatarii să fi realizat investiţii mai mult de 15 % din valoarea activelor.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că pentru a putea solicita obligarea la încheierea contractului de leasing, în temeiul acestor dispoziţii legale, trebuia să existe un contract de asociere sau închiriere în derulare, fapt dovedit cu contract, nereziliat, în lipsa unui pact comisoriu expres care să fi permis operarea de drept a acestei sancţiuni aşa cum bine s-a reţinut.
De asemenea, să se fi realizat investiţii, şi s-a dovedit şi îndeplinirea acestei condiţii ce a făcut obiectul acestui contract, numai valoarea concasorului, recunoscută de recurentă, depăşind procentul de 15 % din valoarea activului.
În schimb, se constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenţei unei aprobări din partea F.P.S. şi a adunării generale a acţionarilor, ca o condiţie prealabilă perfectării contractului prin novaţie, norma fiind dispozitivă şi nu imperativă, vânzarea unor active în acest sistem fiind o formă de privatizare a societăţilor comerciale.
Aşa fiind, instanţa de apel confirmând soluţia instanţei de fond în lipsa acestor dovezi a încălcat legea, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind fondat.
În condiţiile legii sus-evocată, partea avea la îndemână, în caz de refuz, acţiunea în contra societăţii pentru obligarea acesteia de a convoca adunarea generală a acţionarilor, singura în măsură să hotărască încheierea unui contract de leasing prin novaţie în condiţiile art. 1128-1137 C. civ., nicidecum, obligarea direct la încheierea contractului, instanţa neputându-se substitui voinţei sociale.
S-a mai invocat prin ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nepronunţarea instanţei asupra unor dovezi, motiv de recurs neîntemeiat, deoarece acestea nu ar fi condus la schimbarea hotărârii, societatea nefiind privatizată la momentul solicitării vânzării în sistem leasing, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de asociere nu ar fi condus la rezilierea de drept a contractului, în lipsa unui pact comisoriu, aspecte deja analizate, în precedent, cu ocazia analizării condiţiilor de legalitate pe care trebuia să le îndeplinească cererea reclamantei.
Nu poate fi reţinută nici critica privitoare la apărarea privind excepţia lipsei de interes, reclamanta renunţând doar la punerea în executare silită a hotărârii instanţei de fond faţă de sucursala societăţii comerciale, nu şi faţă de aceasta din urmă.
Găsind întemeiat însă motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, conform art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi Decizia modificată, în sensul că se va admite apelul şi se va schimba hotărârea instanţei de fond, respingându-se acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele SC S. SA Bucureşti şi SC S. SA, sucursala Constanţa, împotriva deciziei nr. 22 din 4 aprilie 2003, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, modifică Decizia atacată, admite apelul declarat de pârâta SC S. SA, schimbă în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC P.M.C. SRL Constanţa, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5447/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5473/2005. Comercial → |
|---|
