ICCJ. Decizia nr. 5473/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5473/2005
Dosar vechi nr. 1810/2005 (nr. nou7633/1/2005)
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 688/ CA, pronunţată la data de 8 decembrie 2004, în dosarul nr. 6209/2004, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Alba a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC V. SRL şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul - spaţiu comercial în suprafaţă de 179,26 mp, situat în Alba Iulia, înscris în C.F. al localităţii Alba Iulia.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a înţeles să se conformeze solicitării reclamantei, formulată în conformitate cu dispoziţiile Cap. XI din contractul de închiriere din 10 februarie 2004, încheiat între părţi.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 55/ A, pronunţată la data de 11 martie 2005, în dosarul nr. 883/2005, cu motivarea că, faţă de clauza contractuală ce operează după expirarea termenului de o lună de la notificarea existentă în contractul părţilor şi în temeiul art. 969 C. civ., reclamanta este îndreptăţită să ceară, direct, evacuarea pârâtei, apreciind soluţia pronunţată de instanţa de fond ca fiind corectă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă, SC R. SRL invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este nelegală, fiind pronunţată cu greşita aplicare a art. 11 din contractul de închiriere din 10 februarie 2004, încheiat între părţi, întrucât, în temeiul acestui articol, nu putea opera, de drept, rezilierea contractului, aceasta putându-se dispune doar de instanţa judecătorească, în condiţiile art. 1020, care, în speţă, nu sunt îndeplinite, întrucât locatarul şi-a îndeplinit, în totalitate, obligaţiile asumate prin menţionatul contract, recurenta nedezvoltând, în condiţiile prevăzute de lege, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 10, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, spre a putea fi analizat.
Recursul este nefondat.
Este de observat că, în speţă, părţile au încheiat la data de 1 februarie 2004, contractul de închiriere, prin care au stabilit, conform art. XI, posibilitatea denunţării unilaterale a acestui act juridic, cu respectarea formalităţii încunoştinţării celeilalte părţi cu o lună înainte de încetarea contractului, clauză ce reprezintă exercitarea dreptului, născut din voinţa lor, de a pune, astfel, capăt contractului, în mod direct, valorificată de locator, în condiţiile şi cu consecinţele pe care aceasta le prevedea.
Aşa fiind, cum denunţarea unilaterală este posibilă în cazul contractelor cu executare succesivă, după trecerea unui interval de timp în care părţile şi-au executat reciproc obligaţiile şi cum stipularea unei astfel de clauze, convenită de părţi, depăşeşte cadrul răspunderii contractuale, constituind o excepţie de la principiul irevocabilităţii contractului şi de la principiul simetriei care guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului, ce nu se confundă nici cu condiţia rezolutorie pur potestativă, nici cu pactul comisoriu expres, se constată că instanţa de apel, dând eficienţa scontată de părţi la data edictării clauzei de denunţare unilaterală a contractului de închiriere, încheiat la data de 1 februarie 2004, prevăzută la art. 11 din acest act juridic, a respectat, cu referire la aceasta, cerinţele art. 969 C. civ., aşa încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă în susţinerea criticii nelegalităţii deciziei atacate, nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.S. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 55 din 11 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Comercial → |
|---|
