ICCJ. Decizia nr. 5363/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5363/2005
Dosar nr. 1216/2005
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6943 din 25 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea SC C. SA Bucureşti şi în contradictoriu cu SC S.G.P. SRL Bucureşti a fost constatată nulitatea absolută a contractului de prestări servicii, pază şi protecţie din 30 mai 2003.
Cererea de intervenţie principală şi accesorie formulată de SC S.G.S. SRL în cadrul aceluiaşi litigiu a fost respinsă în principiu prin încheierea din 4 mai 2004.
În esenţă, s-a reţinut în argumentarea soluţiei date că deşi pârâta a dobândit personalitate juridică la 12 iunie 2002, la acea dată nu deţinea autorizaţia eliberată de I.G.P., aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 18/1996 şi art. 21 din OUG nr. 161/2000, ca de altfel nici la data încheierii contractului cu reclamanta, autorizaţie obţinută abia la 26 august 2003, motiv pentru care s-a apreciat că în lipsa acestei autorizaţii legale necesare capacităţii sale specializate pentru prestarea serviciilor de pază şi protecţie, contractul încheiat la 30 mai 2003 este nul absolut, fiind încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a pârâtei, conform art. 34 din decretul nr. 31/1954.
Apelurile declarate de pârâtă şi de intervenientă împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia comercială nr. 748 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind schimbată atât încheierea din 4 mai 2004 cât şi sentinţa de fond, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie, iar urmare admiterii şi apelului pârâtei şi a cererii de intervenţie, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa de apel a apreciat că din moment ce pârâta era înregistrată la R.C. în momentul încheierii contractului, ea avea capacitate de folosinţă şi de exerciţii (art. 33 şi art. 34 din decretul nr. 31/1954).
Chiar dacă ea nu avea autorizaţia I.G.P., pentru prestarea serviciilor de pază şi protecţie, autorizaţie prevăzută în Legea nr. 18/1996, s-a apreciat că normele acestei legi speciale n-au fost încălcate din moment ce aceste servicii de pază şi protecţie au fost prestate de intervenientă, care poseda aceste autorizaţii, şi care, la rândul său, încheiase cu pârâta contract în acest sens, chiar în aceeaşi zi în care reclamanta contractase cu pârâta aceste servicii.
Încheierea celor două contracte în aceeaşi zi prezumă şi achiesarea reclamantei la executarea serviciilor de către intervenientă, mai ales că, ulterior, reclamanta a profitat de aceste servicii fără nici o obiecţiune şi a semnat fişele de execuţie, de personal şi chiar a achitat parte din contravaloarea prestaţiilor.
Întrucât reclamanta a beneficiat de aceste servicii, iar contractul nici nu mai este în derulare, fiind reziliat de părţi în 30 octombrie 2003, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Decizia din apel a fost dată cu încălcarea legii şi cu aplicarea ei greşită, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi art. 977 C. civ., reţinându-se greşit că n-au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 18/1996, serviciile fiind efectuate de intervenienta SC S.G.S. SRL, în baza contractului din 30 mai 2003.
Ori, în speţă, reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractului din 30 mai 2003, contract prin care pârâta şi-a asumat personal prestarea serviciilor de pază şi protecţie, fiind deci un contract încheiat intuitu personae, nicidecum în numele unui terţ, nefiindu-i adusă la cunoştinţă încheierea contractului între ea şi intervenientă.
Cum la data încheierii contractului pârâta nu avea autorizaţia I.G.P. prevăzută în art. 21 din OUG nr. 161/2002, contractul este lovit de nulitate absolută fiind încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a pârâtei, principiul prevăzut în art. 34 din decretul nr. 31/1954, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un mod.
Chiar dacă ulterior pârâta a obţinut această autorizaţie, cum ea nu exista la momentul încheierii contractului, acest contract este nul absolut.
Împrejurarea că acest contract ar fi fost reziliat de părţi la 30 octombrie 2003, după cum a susţinut pârâta în apel, este lipsită de relevanţă, deoarece rezilierea produce efecte pentru viitor, în timp ce nulitatea absolută produce efecte retroactiv, din chiar momentul încheierii actului.
De asemenea, recurenta apreciază că în mod greşit a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu câtă vreme intervenienta nu a emis nici o pretenţie împotriva reclamantei.
Prin cea de-a doua critică recurenta apreciază că Decizia recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, instanţa făcând referire implicit la nulitatea absolută a contractului atunci când analizează această nulitate prin prisma beneficierii şi acceptării serviciilor din partea reclamantei.
Argumentarea soluţiei din apel pe contractul încheiat între pârâtă şi intervenientă este străină de natura pricinii, instanţa fiind investită cu nulitatea absolută a contractului încheiat între reclamantă şi pârâtă, acţiune în care deşi nu s-a formulat nici o cerere de repunere a părţilor în situaţia anterioară, instanţa o analizează în contextul acceptării şi achitării serviciilor aşa încât şi sub acest aspect Decizia conţine elemente străine de natura pricinii.
În concluzie, se solicită respingerea apelurilor şi păstrarea soluţiei de fond.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din contractul din 30 mai 2003 (dosar fond) rezultă că pârâta SC S.G.P. SRL a încheiat contractul cu reclamanta în calitate de „prestator" al serviciilor de pază şi securitate pentru obiectiv, din obligaţiile asumate de pârâtă, stipulate în art. 4 din contract, rezultând că serviciile contractate vor fi prestate personal.
Din nici una dintre clauzele contractului nu rezultă că serviciile contractate ar urma să fie prestate de o altă societate.
În consecinţă, chiar dacă în aceeaşi zi pârâta încheie cu intervenienta contractul pentru prestarea serviciilor, intervenienta având avizul I.G.P., pentru prestarea acestor servicii, această împrejurare nu influenţează cu nimic legalitatea şi valabilitatea contractului dintre reclamantă şi pârâtă, faţă de acest contract reclamanta fiind terţ.
De reţinut că aceeaşi persoană fizică a semnat pentru pârâtă, ca reprezentant al ei, contractul cu reclamanta, iar în contractul încheiat cu intervenienta respectiva persoană semnează ca reprezentant al intervenientei şi nu al pârâtei, împrejurare care însă nu complineşte în nici un mod lipsa cerinţelor legale ale contractului încheiat cu reclamanta.
Instanţa de apel reţine în mod greşit legătura indisolubilă dintre cele două contracte, deoarece ea fusese investită numai cu analizarea legalităţii contractului încheiat între reclamantă şi pârâtă, faţă de cel de-al doilea contract reclamanta fiind terţ.
În consecinţă, chiar dacă pârâta era înmatriculată la O.R.C. şi avea personalitate juridică, ea a încheiat contractul cu reclamanta fără a avea autorizaţia specială I.G.P., pentru prestarea serviciilor de pază şi protecţie, stipulată expres în art. 21 din OUG nr. 161/2000, deci cu încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a pârâtei, aşa încât, conform art. 34 din decretul nr. 31/1954 actul juridic încheiat este lovit de nulitate absolută.
Chiar dacă pârâta a obţinut ulterior încheierii contractului această autorizaţie, această nulitate nu poate fi acoperită în nici un mod, ea trebuind apreciată la momentul încheierii contractului, aşa încât aprecierile instanţei de apel în legătură cu acceptarea serviciilor de către reclamantă este străină de natura cauzei şi greşită, chiar şi sub aspectul rezilierii contractului în octombrie 2003, deoarece efectele rezilierii sunt total diferite de efectele nulităţii absolute invocate de reclamantă.
În consecinţă, criticile recurentei sunt întemeiate, instanţa de apel făcând o greşită aplicare a legii şi reţinând în argumentarea soluţiei motive străine de natura pricinii, aşa încât, curtea urmează a admite recursul declarat şi în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 C. proc. civ., să dispună modificarea deciziei din apel în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor pârâtei şi intervenientei declarate împotriva sentinţei civile nr. 6943 din 25 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, sentinţă legală şi temeinică ce urmează a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti, prin administrator judiciar SC O. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 748 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC S.G.P. SRL Bucureşti şi de intervenienta SC S.G.S. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 6943 din 25 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5387/2005. Comercial → |
|---|
