ICCJ. Decizia nr. 5521/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5521/2005
Dosar nr. 1827/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, reprezentată prin administratorul C.Ş. i-a chemat în judecată pe pârâţii G.I., U.V. şi SC R. SA Târgu Jiu pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a facturii de vânzare teren cât şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC R. SA pe de o parte şi G.I. pe de altă parte pentru suprafaţa de 192 mp, SC R. SA şi U.V. pentru suprafaţa de 598,8 mp situate în comuna Tismana.
A arătat în cererea sa că a dobândit cu titlu de proprietate-contract vânzare-cumpărare, un teren în suprafaţă de 2562 mp parcelată peste care se suprapune suprafaţa de 598,84 mp vândută de pârâta SC R. SA pârâţilor G.I. şi U.V.
titlul de proprietate al SC R. SA asupra suprafeţei de 598,8 mp a fost anulat prin sentinţa nr. 305 din 13 iulie 1999 a Curţii de Apel Craiova, astfel că pârâta SC R. SA nu putea înstrăina un imobil asupra căreia nu a avut titlu de proprietate.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 10850 din 24 noiembrie 1999 a respins acţiunea reclamantei, reţinând că la data înstrăinării terenului în litigiu, pârâta SC R. SA Târgu Jiu deţinea titlul de proprietate asupra acestuia, iar nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi invocată de oricine, ci de orice persoană care are interes.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionată a fost admis de Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin Decizia nr. 3743/ A din 16 iunie 2000, prin care a fost desfiinţată sentinţa nr. 10850/1999 şi trimisă cauza spre rejudecare pentru ca instanţa de fond să administreze probatorii în scopul cercetării capătului de cerere privind constatarea nulităţii contractului în temeiul art. 948 C. civ.
Rejudecând cauza, Judecătoria Târgu Jiu a respins acţiunea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 9484 din 19 octombrie 2000, reţinând că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor în suprafaţă de câte 192 mp, SC R. SA, având calitate de vânzător, era titulara dreptului de proprietate asupra acestora, titlul de proprietate fiind transcris la 31 ianuarie 1997, pe când cel al lui C.Ş. a fost transcris ulterior, adică în octombrie 1997.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, prin administrator C.Ş., a declarat apel, care a fost admis de Tribunalul Gorj, prin Decizia nr. 679/ A din 6 martie 2001. Instanţa de apel a desfiinţat sentinţa şi a înaintat dosarul Curţii de apel Craiova în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 3743/ A din 16 iunie 2000 a Tribunalului Gorj, motivând că în mod greşit instanţa de fond a judecat cauza, deoarece hotărârea instanţei de apel a fost recurată şi nesoluţionată.
Cum Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, aşa cum rezultă din Decizia nr. 4643 din 27 august 2001, Judecătoria Târgu Jiu s-a investit cu soluţionarea cauzei şi constatând că nu este competentă în judecarea pricinii şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială. A reţinut că natura comercială a litigiului este determinată de existenţa operaţiunilor privind patrimoniul dintre cele două societăţi comerciale, contractul de vânzare-cumpărare afectând capitalul social al acestora aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 7295 din 21 noiembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu.
Tribunalul Gorj, secţia comercială, analizând competenţa materială în soluţionarea litigiului şi constatând că acţiunea a fost introdusă la data de 17 octombrie 2003, în raport de care competenţa revine Judecătoriei Târgu Jiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabilind competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 18 din 3 mai 2004.
Judecând cauza Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată reţinând prin sentinţa nr. 559 din 13 iulie 2004 că nici unul dintre titlurile invocate nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească şi că titlul de proprietate al SC R. SA Târgu Jiu era valabil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin Decizia nr. 54 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, pe care a anulat-o şi rejudecând fondul cauzei a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare înregistrate la 1 septembrie 1998 la registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Târgu Jiu, a contractului autentificat la 17 mai 2000, înregistrat în C.F. din 5 iunie 2000 în C.F. al Comunei Tismana, încheiate de SC R. SA şi G.I. pentru suprafaţa de 192 mp; a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC R. SA şi U.V. pentru suprafaţa de 192 mp, înregistrat la 1 septembrie 1998 la registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei Târgu Jiu şi contractul autentificat la 11 iulie 2000, înregistrat în C.F. din 12 iulie 2000 şi contractul din 7 mai 1999 încheiat între SC R. SA Târgu Jiu şi G.I., privind suprafaţa de 192 mp situată în intravilanul comunei Tismana.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a facturilor fiscale şi a obligat pârâţii la plata sumei de 3.002.500 lei cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că la data încheierii primelor contracte de vânzare cumpărare, acestea nu au avut ca efect transferarea dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorilor datorită lipsei formei autentice, fiind incidente dispoziţiile art. 948 C. civ. şi 946 C. civ.
În ceea ce priveşte anularea facturii fiscale a reţinut că această operaţiune nu o pot face decât părţile în litigiu, în condiţiile normelor contabile.
Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SA Târgu Jiu a declarat recurs şi a solicitat să se constate netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând buna sa credinţă în încheierea actelor juridice a căror nulitate a cerut-o reclamanta arătând că titlurile de proprietate au fost anulate ulterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.
Recursul este neîntemeiat.
Având în vedere că dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., au fost abrogate şi că acestea nu au constituit temei de drept al recursului, Curtea va înlătura susţinerile intimatei privind constatarea nulităţii recursului, urmând ca acesta să fie analizat pe fond.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la data de 25 noiembrie 1996, M.I. a eliberat SC R. SA Târgu Jiu certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 25 noiembrie 1996, asupra terenului în suprafaţă de 598,840 mp.
În temeiul acestui certificat, SC R. SA Târgu Jiu a înstrăinat terenul astfel atestat, numiţilor G.I. şi U.V., în suprafeţe egale, de câte 192 mp aşa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare trecute în registrul de transcripţiuni. Contractele nu au fost încheiate în formă autentică, astfel neîndeplinind condiţia esenţială cerută de lege pentru valabilitatea titlului de înstrăinarea a terenurilor.
Titlul de proprietate reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 25 noiembrie 1996 a fost anulat prin sentinţa nr. 305 din 13 iulie 1999 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.
După declanşarea litigiului şi după anularea titlului de proprietate de către Curtea de Apel Craiova, părţile au încheiat contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică înregistrate la B.N.P. Târgu Jiu, U.V., făcând chiar menţiunea inexistenţei vreunui litigiu pe rol, aşa cum rezultă din contractul autentificat la 11 iulie 2001 şi 17 mai 2000, intabulat în C.F. a localităţii Tismana la 5 iunie 2000, dovedind astfel reaua credinţă a cumpărătorilor şi cauza ilicită a acestor contracte autentice, astfel că în mod corect instanţa de apel a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii SC R. SA Târgu Jiu, în calitate de vânzător pe de o parte şi G.I. şi U.V. în calitate de cumpărător, pe de altă parte.
Curtea reţine de asemenea, că în mod justificat a fost respins capătul de cerere privind anularea facturii, care priveşte exclusiv pe pârâţii între care a operat tradiţiunea bunurilor şi care excede obiectului litigiului.
În aceste împrejurări se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Târgu Jiu, societate în faliment împotriva deciziei nr. 119 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5502/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5538/2005. Comercial → |
|---|
