ICCJ. Decizia nr. 5549/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5549/2005
Dosar nr. 9222/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 28 februarie 2003 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul C.G., prin mandatar D.R.L.P., a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta SC P.V. SRL să se dispună rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune din 28 iunie 1998, încheiat cu pârâta şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, urmare neîndeplinirii obligaţiilor asumate de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că prin contractul de asociere în participaţiune convenit s-a obligat să participe cu suma de 13.000 mărci germane la asociere, pârâta urmând să desfăşoare efectiv activitatea ce a constituit obiectul asocierii respectiv construirea de reţele de televiziune prin cablu în zona Lugoj.
Că, deşi şi-a îndeplinit obligaţia aportării sumei de 13.000 mărci germane la data semnării contractului, pârâta a refuzat să-i prezinte actele doveditoare ale investiţiilor făcute şi contractele încheiate de furnizare servicii prin cablu încălcându-şi obligaţiile stabilite prin contract.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 4118 din data de 28 noiembrie 2003 a respins acţiunea introductivă ca nefondată reţinând că reclamantul este cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a participa la asociere cu suma convenită, în sarcina pârâtei neputându-se constata vreo culpă în sensul invocat de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că probele cu înscrisuri autentice şi sub semnătură privată impuneau concluzia aportării sumei de 10.000 mărci germane, iar probele testimoniale administrate atestau faptul că a predat pârâtei două autoturisme utilizate de aceasta în activitatea sa.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 151 pronunţată la data de 14 mai 2004 respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar analizând probele administrate prin prisma criticilor formulate, constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea, reclamantul nefăcând dovada predării sumei la care s-a obligat cu titlu de aport prin contractul autentic încheiat la 28 iunie 1999, în condiţiile în care această menţiune nu este consemnată în contract, iar reclamantul afirmă că predarea banilor s-a făcut la data semnării actului.
Totodată instanţa reţine că reclamantul nu a făcut dovada solicitării actelor contabile de la pârâtă, primind situaţia financiară a asocierii.
În contra acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii.
Reiterând criticile formulate în apel, recurentul, în argumentarea motivelor de recurs a susţinut următoarele:
- din probele cu înscrisuri administrate rezultă, fără putinţă de tăgadă faptul că suma de 10.000 mărci germane a fost pusă la dispoziţia intimatei pârâte, fapt recunoscut de asociatul unic al societăţii prin menţiunea olografă făcută de acesta;
- în mod netemeinic şi nelegal a fost înlăturată depoziţia martorei C.S., care, deşi nu a participat la predarea banilor a relatat amănunţit împrejurările în care s-au derulat relaţiile dintre părţi;
- nu s-a acordat semnificaţia cuvenită celor două înscrisuri sub semnătură privată transmise de asociatul unic al societăţii intimate, care reprezintă o dare de seamă asupra încasărilor şi plăţilor efectuate până la acel moment, şi care confirmă calitatea de asociat, în temeiul contractului convenit;
- intimata pârâtă nu a dovedit executarea obligaţiilor asumate, iar refuzul de a prezenta actele contabile ale asocierii, constituie potrivit art. 174 C. proc. civ., o recunoaştere a pretenţiilor formulate împotriva sa.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la data de 10 noiembrie 2004, solicitând respingerea recursului şi păstrarea ca temeinică şi legală a deciziei curţii de apel.
Prin încheierea şedinţei publice din data de 17 iunie 2005, Curtea a invocat din oficiu, excepţia nulităţii recursului, conform art. 3021 lit. d) C. proc. civ. şi potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a acordat termen pentru ca recurentul să semneze cererea de recurs.
Asupra recursului:
1. Referitor la excepţia nulităţii recursului, Curtea urmează a o respinge, constatând că recursul a fost semnat de mandatarul recurentului av. D.R.L.P., în baza mandatului acordat prin procura judiciară autentificată la 17 februarie 2003 de B.N.P. R.S., mandatara, semnatara recursului fiind în drept să exercite toate căile de atac la instanţele competente.
2. Recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează:
2.1. Deşi recurentul îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., invocarea acestor motive de nelegalitate este pur formală, din dezvoltarea lor rezultă numai aspecte de netemeinicie, vizând situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului.
Ori, chestiunile de fapt, reţinute de judecătorii fondului, din analiza probatoriilor administrate, nu pot face obiectul controlului de legalitate, în raport de motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, Înalta Curte constatând că prin hotărârea atacată instanţa nu a denaturat actul juridic dedus judecăţii şi a aplicat corect dispoziţiile legale care reglementează condiţiile rezoluţiunii contractului, la situaţia de fapt reţinută şi care constituie atributul său exclusiv, examinând toate dovezile administrate în cauză, urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nesemnării recursului, în temeiul art. 302 lit. d) C. proc. civ.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.G., împotriva deciziei nr. 151 din 14 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5538/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5551/2005. Comercial → |
|---|
