ICCJ. Decizia nr. 5566/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5566/2005
Dosar nr. 1200/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 19 decembrie 2003 la Tribunalul Galaţi, reclamantul P.I.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi SC F.C. SRL Galaţi, să se constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere încheiate de pârâţi la data de 13 mai 2003 şi respectiv 10 iunie 2003, privind închirierea a două autoturisme proprietatea reclamantului în vederea desfăşurării activităţii de transport călători în regim de taxi.
Reclamantul a invocat ca motiv de nulitate absolută lipsa consimţământului său la închiriere, cele două contracte fiind încheiate în calitate de locator de pârâtul B.M. cu depăşirea mandatului acordat de către reclamant conform procurii autentificate sub nr. 3343/ A1 din 9 august 2002.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională solicitând rezilierea convenţiei intitulată „contract" încheiată între părţi la data de 1 august 2002, referitoare la colaborarea pe care părţile au stabilit-o pentru desfăşurarea de activităţi comerciale în domeniul pescuitului şi taximetriei şi, pe cale de consecinţă desfiinţarea tuturor actelor subsecvente încheiate de părţi în vederea realizării convenţiei, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor efectuate în baza înţelegerii stabilite, în sumă de 128.028.459 lei.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 868 din data de 11 iunie 2004 a admis acţiunea introductivă şi a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere din 13 mai 2003 şi din 10 iunie 2003.
Totodată tribunalul a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.M. şi a reziliat convenţia „contract" din data de 1 august 2002, cu desfiinţarea actelor subsecvente întocmite în vederea realizării convenţiei.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului B.M., suma de 128.028.459 lei.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta SC F.C. SRL a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a acesteia.
Tribunalul a reţinut în considerentele hotărârii că pârâtul B.M. nu a avut mandat din partea reclamantului să închirieze cele două autoturisme proprietatea acestuia, contractele fiind lovite de nulitate absolută urmare lipsei consimţământului reclamantei la închirierea lor.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.M., instanţa a reţinut că urmare rezilierii convenţiei şi a actelor subsecvente reclamantul va suporta cheltuielile făcute în baza convenţiei în sumă de 128.028.459 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul cât şi pârâţii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 198 din data de 29 noiembrie 2004 anulează ca netimbrate apelurile declarate de pârâţi şi admite apelul declarat de reclamant schimbă în parte sentinţa fondului în sensul că obligă pârâtul B.M. să restituie reclamantului cărţile de identitate ale autoturismelor proprietatea acestuia, poliţele de asigurare şi facturile de cumpărare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de control judiciar a reţinut în considerentele deciziei că prima instanţă a omis să se pronunţe pe capetele de cerere din acţiunea introductivă completată având ca obiect obligarea pârâtului B.M. la restituirea către reclamant a cărţilor de identitate, poliţe de asigurare şi contracte de vânzare-cumpărare pentru cele două autoturisme, cereri întemeiate în raport de situaţia de fapt şi de drept reţinută.
Criticile referitoare la admiterea cererii reconvenţionale au fost înlăturate, instanţa constatând că pârâtul a făcut dovada contribuţiei sale la dobândirea celor două autoturisme cu suma solicitată şi acordată, iar rezilierea convenţiei din 1 august 2002 impunea ca o consecinţă legală repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea sumelor plătite de pârât în contul autoturismelor.
În contra acestei decizii reclamantul a declarat, în termen legal, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate vizând soluţia adoptată pe cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.M., în sensul obligării reclamantului recurent la plata sumei de 128.028.459 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în baza convenţiei din data de 1 august 2002 şi a actelor anterioare acesteia.
Solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulată de pârâtul B.M., recurentul a susţinut următoarele:
- convenţia încheiată la 1 august 2002 cu intimatul pârât B.M. şi-a încetat valabilitatea în septembrie 2003, când pârâtul nu a mai plătit ratele la B.R.D. în contul autoturismului, conform celor convenite;
- desfiinţarea actelor subsecvente convenţiei, respectiv a celor două contracte de închiriere este lipsă de temei legal, în condiţiile în care referitor la contractele de închiriere s-a constatat nulitatea absolută;
- suma de 128.028.459 lei la care a fost obligat nu este dovedită cu probele administrate, iar instanţa nu a explicitat raţiunile pentru care a dispus obligarea sa la restituirea acestor cheltuieli pretins efectuate de intimatul pârât.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
1. Trebuie precizat în prealabil că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
2. Recurentul deşi îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este dată cu încălcarea legii, în dezvoltarea criticilor invocă în principal o serie de aspecte de netemeinicie, pe situaţii de fapt reţinute de instanţă, care scapă controlului de legalitate în contextul legislativ actual.
3. Sub aspectul aplicării corecte a legii în speţă, referitor la rezilierea convenţiei intitulată „Contract" încheiată de părţi la 1 august 2002 şi obligarea recurentului la plata de cheltuieli în cuantumul stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, Curtea constată că soluţia adoptată s-a luat cu respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile dintre părţi au putere de lege şi trebuie aplicate întocmai şi a dispoziţiilor art. 1021 C. civ., care dă dreptul părţii dintr-un contract sinalagmatic să ceară rezilierea contractului cu daune interese dacă cealaltă parte nu-şi execută obligaţiile.
În cauză, părţile au încheiat la 1 august 2002 un contract, recurentul în calitate de proprietar al autoturismului, iar intimatul B.M. beneficiar al autoturismului în scopul efectuării serviciului de taximetrie, stabilind drepturi şi obligaţii precise, în sarcina amândurora, contract în care recurentul recunoaşte contribuţia intimatului cu suma de 28.500.000 lei la constituirea avansului pentru achiziţionarea autoturismului şi îi predă vehiculul pentru derularea activităţii convenite.
În măsura în care recurentul în septembrie 2003 şi-a reluat în posesie autoturismul, conduita sa contravine obligaţiei asumate prin contract, de a pune la dispoziţie autoturismul pentru realizarea activităţii de taximetrie, pârâtul fiind îndreptăţit să ceară rezilierea convenţiei cu restituirea sumelor plătite în contul autoturismului şi pentru derularea activităţii de taximetrie, cheltuieli dovedite cu înscrisurile depuse în faţa primei instanţe şi următoarele dosar fond.
Prin urmare, judecătorii fondului şi ai apelului, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, au stabilit în mod corect voinţa reală a părţilor la încheierea convenţiei şi au dispus rezilierea constatând îndeplinite cerinţele art. 1021 C. civ.
4. Cât priveşte cuantumul cheltuielilor la care recurentul a fost obligat, aceasta constituie o chestiune de netemeinicie şi nu de nelegalitate pentru a face obiectul controlului casaţiei, distinct de faptul că sumele solicitate au fost dovedite de intimat cu înscrisurile depuse la dosar.
5. Desfiinţarea actelor subsecvente convenţiei din 1 februarie 2002, încheiate de intimatul B.M. în numele recurentului, în vederea derulării activităţii de taximetrie, constituie consecinţa legală a rezilierii convenţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte, deşi este criticată de recurent, măsura este în deplină concordanţă cu poziţia şi susţinerile sale din prezenta cauză, în condiţiile în care retrăgându-şi autoturismele din activitatea de taximetrie nu mai are nici un interes ca bunurile sale să fie grevate de contractele încheiate în vederea derulării activităţii de taximetrie convenită cu intimatul.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I.E., împotriva deciziei nr. 198 din 29 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5560/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5573/2005. Comercial → |
|---|
