ICCJ. Decizia nr. 5588/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5588/2005
Dosar nr. 2043/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, reclamanta SC P.B. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii B.G. şi B.D.V., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o ca pronunţa să se oblige pârâta la plata sumei de 86.000.000 lei cu o posibilă majorare, după efectuarea unei expertize, a cuantumului sumei pretinse reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la casa de vacanţă a pârâţilor.
Judecătoria Hunedoara, prin Decizia nr. 350 din 14 februarie 2003 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 276.283.117 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii de către reclamantă la casa de vacanţă proprietatea pârâţilor, şi a respins în rest acţiunea principală a reclamantei.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că, în temeiul contractului de antepriză de lucrări din 26 iunie 1996, reclamanta SC P.B. SRL Hunedoara a executat lucrări la casa de vacanţă a pârâţilor în valoare de 86.000.000 lei la nivelul anului 1998, sumă care reactualizată conform indicelui de inflaţie este de 276.283.117 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâţii.
Tribunalul Hunedoara, prin Decizia nr. 418 din 26 iunie 2003, a admis ca fondate apelurile, a anulat sentinţa atacată şi a dispus judecarea cauzei în primă instanţă de către Tribunalul Hunedoara, secţia comercială.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut natura comercială a pricinii în conformitate cu art. 3 pct. 8 C. com. şi a apreciat că în speţă sunt incidente, privitor la competenţă, dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2750/ AC din 3 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea precizată reclamantei şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 541.648.000 lei, contravaloare lucrări executate şi a respins în rest pretenţiile reclamantei referitoare la dobânzi, cu cheltuieli de judecată aferente.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că deşi constructorul (reclamanta) şi-a îndeplinit obligaţia la termen, beneficiarii (pârâţii) nu şi-au îndeplinit obligaţia corelativă de plată a materialelor şi a manoperei. A mai reţinut instanţa că întrucât părţile nu au stipulat în contract un calcul al dobânzilor, acestea nu pot fi acordate.
Prin încheierea nr. 5314 din 30 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii B.G. şi B.D.V. în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 59/ A din 18 martie 2005, a respins ca nefondat apelul părţilor, instanţa de control judecătoresc reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au formulat recurs pârâţii B.G. şi B.D.V., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurenţi vizează greşita aplicare a legii făcută de instanţă cu privire la soluţionarea excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune şi faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
La termenul din 22 noiembrie 2005 Curtea, a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică excepţia de nelegalitate a apelului în cauza de faţă în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, a necompetenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursul pe fondul său.
În speţă hotărârea instanţei de fond sentinţa nr. 2750/ CA din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din OUG nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul în materie comercială, în lipsa unor norme speciale de natură comercială, este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: Apelul.
Prin urmare, în cauza de faţă, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate cu care a fost sesizată drept recurs.
Aceasta deoarece valoarea obiectului litigiului este de până la 200.000.000 lei iar, potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanţă, în acest caz, nu este supusă apelului.
De altfel, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 741/2004 şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. II alin. (3) teza II-a din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă coroborat cu art. 7208 C. proc. civ., fapt ignorat cu desăvârşire de curtea de apel.
Este adevărat că, în parcursul procesual al cauzei reclamanta şi-a precizat acţiunea prin majorarea pretenţiilor, dar acest aspect nu prezintă relevanţă în raport de dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., conform cărora instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificările în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului invocat din oficiu, va casa Decizia instanţei de apel, şi făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea căii de atac conform art. 2821 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii B.G. şi B.D.V., împotriva deciziei nr. 58/ A din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contenciosadministrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza Curţii de Apel Alba Iulia, pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5586/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5589/2005. Comercial → |
|---|
