ICCJ. Decizia nr. 5589/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5589/2005
Dosar nr. 2074/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1902 din 11 octombrie 2004, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC C. SA în contradictor cu pârâtele C.E.C., sucursala Târgu-Mureş şi S.B.C.E.C. C.E.C. SA Bucureşti, respingând excepţiile invocate de pârâta sucursala C.E.C. Târgu-Mureş, privind lipsa propriei calităţi procesual pasive, prematuritatea şi nulitatea acţiunii. A obligat, în consecinţă, pârâtele la plata către reclamante a sumelor de: 859.933.372 lei reprezentând contravaloare lucrări de construcţii executate, actualizate în raport de rata inflaţiei; 318.513.714 lei, reprezentând cheltuieli suplimentare cauzate de sistarea lucrărilor; 323.274.292 lei, reprezentând beneficiul nerealizat prin neexecutarea de către pârâtă a contractului de antrepriză încheiat de părţi, respingând restul pretenţiilor formulate.
Instanţa de fond a reţinut netemeinicia excepţiilor invocate arătând că:
- pârâta sucursala C.E.C. Târgu-Mureş având calitate de parte în raportul juridic dedus judecăţii are şi calitate procesuală pasivă, chiar dacă capacitatea de exerciţiu a drepturilor procesuale aparţine numai S.B.C.E.C. C.E.C. SA Bucureşti, care are personalitate juridică.
- potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului obiectul sau semnătura va fi declarată nulă dar în ce priveşte obiectul acţiunii în speţă, el este format din pretenţia concretă a cărei valoare poate fi precizată sau majorată de reclamant în cursul judecăţii;
- actul de conciliere este complet, atât sub aspectul pretenţiilor solicitate cât şi al poziţiei pârâtului faţă de acestea.
În ce priveşte fondul cauzei, pe baza probelor administrate: contractul de antrepriză din 22 ianuarie 1997, prin care reclamanta în calitate de antreprenor s-a angajat să execute pentru pârâtă în calitate de învestitor, sediul filialei C.E.C. Sighişoara, raportul de expertiză tehnică, corespondenţa purtată între părţi, actul de conciliere încheiat la 28 octombrie 2002, tribunalul a reţinut că nefinalizarea construcţiei este consecinţa nealocării fondurilor necesare din partea C.E.C., iar refuzul de plată a lucrărilor executate motivat de neefectuarea recepţiei preliminare nu este justificat.
Pretenţiile solicitate prin completarea la acţiune, formulată la data de 28 aprilie 2004 constând în dobânzi bancare în sumă de 517.524.705 lei, s-au respins de instanţa de fond, întrucât nu s-a indicat modalitatea lor de calcul, nesolicitându-se dobânzi legale conform OG nr. 9/2000, iar pretenţiile reprezentând beneficiu nerealizat în sumă de 6.350.000.000 lei, pentru a cărui determinare s-a administrat o expertiză contabilă, s-au admis în parte, pentru suma de 3.323.274.292 lei, prin luarea în calcul a procentului de profit de 6 % prevăzut în deciziile de ofertă care fac parte integrantă din contract.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, prin Decizia nr. 19 din 31 martie 2005 a respins apelurile declarate de pârâte ca nefondate. Prin aceiaşi decizie s-a respins şi cererea de reexaminare a taxei de timbru.
În considerentele deciziei, sub aspectul criticilor formulate, se arată că:
1. Expertizele (rapoartele) întocmite de cei doi experţi, D.S.R. şi H.Z., s-au comunicat reprezentanţilor părţilor în şedinţa de judecată din 30 iunie 2004. La termenul acordat, când obiecţiunile pârâtelor s-au apreciat ca neconcludente în raport de dispoziţiile art. 212 C. proc. civ., constatând că expertiza contrarie nu s-a solicitat în termen, instanţa a închis dezbaterile, şi, respingând cererea pârâtelor de redeschidere a lor, a acordat termenul prevăzut de art. 156 C. proc. civ., pentru depunerea concluziilor scrise, aşa încât dreptul de apărare al acestora nu a fost încălcat.
2. Excepţiile invocate au fost corect respinse, cu precizarea că, la baza încheierii contractului de antrepriză a stat mandatul emis de C.E.C. Bucureşti, ai cărui reprezentanţi au semnat şi parafat contractul, reprezentanţii sucursalei angajând în baza mandatului primit, societatea bancară centrală, calitatea procesuală justificându-se chiar şi numai pentru opozabilitatea hotărârii.
3. Excepţia prematurităţii acţiunii a fost rezolvată legal în raport de prevederile art. 7201 C. proc. civ., actul de conciliere fiind comunicat şi C.E.C. Bucureşti, iar excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa obiectului a fost şi ea legal respinsă de prima instanţă.
4. Şi pe fond soluţia primei instanţe este corectă, aceasta reţinând pe baza probelor administrate că în măsura în care învestitorul nu şi-a respectat în mod culpabil obligaţiile contractuale el putea invoca în temeiul art. 16 din contract rezilierea lui şi să convoace comisia de recepţie cantitativă şi calitativă a lucrărilor executate.
5. Soluţia asupra capătului de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat s-a apreciat a fi şi ea corectă în raport de prevederile art. 969 şi 1084 şi următoarele C. civ., iar cererea de restituire a garanţiei de buna execuţie şi organizare şantier, în lipsa unei baze legale sau contractuale corect a fost respinsă.
În contra deciziei menţionate, ambele pârâte au declarat recurs.
I. Recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureş, critică Decizia atacată invocând în genere prevederile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia şi pe fond respingerea acţiunii pentru motivele care urmează:
1. Cu privire la soluţionarea excepţiilor:
- reclamanta, prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecată la 25 februarie 2000 era decăzută din dreptul de a mai solicita sume de bani, cererea fiind tardivă; şi pe fond cererea de obligare la beneficiul nerealizat este neîntemeiată, deoarece, faţă de cauza de încetare a contractului, ajungere la termen, refuzul beneficiarului de a-l prelungi nu poate fi interpretat ca o neexecutare, cauza de încetare nefiind rezilierea;
- neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere cu respectarea întocmai a prevederilor art. 720 C. proc. civ. reclamanta, la data stabilită din 28 octombrie 2002, neprezentând înscrisurile doveditoare pentru suma solicitată;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei sucursala Judeţeană C.E.C. Târgu-Mureş, trebuia admisă în raport de dispoziţiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998, legea bancară, ca de altfel şi excepţia lipsei de obiect a cauzei, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererile accesorii nu prevăd intervalul de timp pentru care se solicită suma de bani.
2. Cu privire la administrarea probelor.
- sub aspectul administrării probelor, în faţa instanţei de fond, la ultimul termen, cauza nu era lămurită, reclamanta nedepunând la dosar documentele pe care şi-a întemeiat acţiunea, acţiune care, în raport de art. 1169 C. civ., trebuia respinsă;
- obiectivele expertizelor ce au fost administrate la instanţa de fond nu au fost respectate, impunându-se efectuarea unei contraexpertize, iar caracterul cert şi lichid al creanţei nu a fost dovedit.
3. Cu privire la soluţionarea cererii de reexaminare.
Recurenta mai critică Decizia şi sub aspectul respingerii cererii de reexaminare a taxei de timbru care, în raport de art. 8 din Legea nr. 66/1996 şi art. 17 lit. p) din Legea nr. 146/1997 trebuia admisă.
II Recurenta C.E.C. SA Bucureşti critică Decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., invocând următoarele:
1. încălcarea dispoziţiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 8 lit. c) din Legea nr. 66/1996, căile de atac promovate de pârâţi fiind scutite de taxa de timbru;
2. nerespectarea întocmai a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu a efectuat convocarea la concilierea prealabilă, nu a comunicat în scris pretenţiile sale şi nu a transmis toate actele doveditoare, acţiunea fiind prematură;
3. greşit a fost introdusă în cauză centrala C.E.C. SA, deoarece contractul în speţă a fost încheiat de reclamantă cu sucursala C.E.C. Târgu-Mureş fiind numai vizat de C.E.C., încălcându-se astfel prevederile art. 969 şi 973 C. civ., neavând calitate procesuală pasivă;
4. din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că instanţa de apel a avut o reprezentare eronată a situaţiei de fapt şi contrar documentelor de la dosar, a stabilit că sucursala C.E.C. Târgu-Mureş a refuzat să efectueze recepţia parţială a lucrării manifestând dezinteres în soluţionarea litigiului pe cale amiabilă;
5. datoriile nu erau exigibile întrucât, pe de o parte părţile nu au stabilit prin contract o scadenţă a lor, iar pe de altă parte reclamanta nu a emis facturi pentru lucrările executate, conform cu HG nr. 831/1997;
6. instanţa a apreciat greşit că lucrările trebuiau plătite fără a fi efectuată recepţia acestora. Întrucât nu s-au mai alocat fonduri pentru continuarea investiţiei, lucrările trebuiau considerate finalizate şi convocată comisia de recepţie, obligarea în acest caz la cheltuieli suplimentare şi beneficiu nerealizat fiind neîntemeiată.
III. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC C. SA a solicitat, în principal, anularea recursurilor ca netimbrate, iar în caz de îndeplinire a obligaţiei respingerea lor ca nefondate şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză ca legale.
Intimata arată că, în speţă, contractul de antrepriză a fost prelungit prin 5 acte adiţionale, la cererea recurentelor pârâte care nu i-au pus la dispoziţie întreaga documentaţie de execuţie şi nici n-au asigurat fondurile de învestiţii în raport cu volumul lucrărilor executate. Cel de-al 6-lea act adiţional de prelungire termen emis la 9 decembrie 2001 nu a fost semnat şi avizat de cele două pârâte, iar la 13 septembrie 2002 i-au comunicat că, consiliul de administraţie C.E.C. în şedinţa din 29 iulie 2002 a hotărât încetarea contractului de execuţie, deoarece nu s-au aprobat fonduri cu păstrarea organizării de şantier şi asigurarea pazei obiectivului.
Din acte, se constată realizarea procedurii de conciliere pentru sumele la care pârâtele au fost obligate la plată, actul de conciliere fiind comunicat şi pârâtei S.B.C.E.C. C.E.C. SA Bucureşti.
Intimata a mai invocat şi tardivitatea recursului declarat de pârâta C.E.C. SA Bucureşti, conform art. 301 C. proc. civ.
Recursurile nu sunt fondate.
I. Cu privire la legalitatea motivelor de recurs.
Potrivit actualei reglementări procesual civile, sub imperiul cărora au fost pronunţate hotărârile în speţă, recursul este o cale extraordinară de atac iar nu una ordinară.
Drept urmare, critica hotărârii atacată cu recurs trebuie să se încadreze, sau dezvoltarea ei să poată fi încadrată în una din situaţiile prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii putându-se cere numai pentru motive de nelegalitate.
Din examinarea motivelor de recurs formulate de recurentele pârâte se poate observa că parte din acestea nu întrunesc condiţia legalităţii.
Astfel, se află în această situaţie, motivele formulate de prima pârâtă, recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureş, grupate sub pct. 2 „cu privire la administrarea probelor" şi motivele (criticile) formulate de cea de a doua pârâtă C.E.C. SA Bucureşti, la pct. 4-6.
Aceste motive vizând temeinicia hotărârii atacate cu recurs şi cum pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat, ele nu vor fi analizate.
II. Cu privire la motivele de nelegalitate.
1. Trebuie mai întâi precizat că ambele recursuri au fost legal timbrate şi declarate în termen, apărările intimatei cu acest obiect nefiind susţinute de situaţia din dosar.
Motive de nelegalitate comune ambelor recursuri.
2. Soluţionarea cererii de neexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Drept urmare, o atare hotărâre nefiind supusă controlului judiciar, critica cu acest obiect nu poate fi primită.
3. Criticile privind soluţionarea excepţiei de prematuritate a acţiunii printr-o aplicare incompletă a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu sunt fondate. Instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, la dosar fiind ataşat înscrisul care face dovada îndeplinirii procedurii concilierii conform cu art. 7201 alin. (5) C. proc. civ.
4. Excepţiile privind lipsa calităţii procesual pasive au primit o rezolvare legală.
În ceea ce priveşte pe pârâta recurentă C.E.C. sucursala Târgu-Mureş, calitatea sa procesual pasivă este dată de calitatea de parte contractantă în contractul dedus judecăţii, cum în mod corect au reţinut instanţele.
Deşi fără personalitate juridică, sucursala are autonomie gestionară în virtutea căreia se manifestă patrimonial, cu avizul societăţii care a înfiinţat-o, în speţă contractul fiind vizat de C.E.C., fapt care-i conferă şi acesteia din urmă calitate procesual pasivă.
B. Motive de nelegalitate invocate numai de recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureş.
5. Instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., calificând drept completare la acţiune cererea de acordare a unei noi sume de bani, iar nu ca pe o modificare cum greşit susţine recurenta, ea nefiind tardiv formulată la 25 februarie 2000.
6. Obligarea la beneficiul nerealizat a fost şi ea corect dispusă de instanţe în virtutea principiului stabilit de art. 1084-1086 C. civ., anume că prejudiciul suferit de creditor datorită neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei trebuia să cuprindă pierderea efectiv suferită şi câştigul pe care creditorul nu l-a realizat, fiind fără importanţă cauza de încetare a contractului.
7. În sfârşit, critica cu privire la lipsa de obiect a cererii conform cu art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât capetele de cerere accesorii nu prevăd intervalul de timp pentru care se solicită suma de bani nu poate fi primită, o atare carenţă, chiar dacă ar exista, nu se încadrează în ipoteza textului de lege citat, ea nereprezentând o lipsă a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul normei legale.
III. Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate, menţinând ca legală Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentele la plata sumei de 45.502 RON cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele C.E.C. sucursala Târgu-Mureş şi S.B.C.E.C. C.E.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 19/ A din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Obligă recurentele să plătească intimatei 45.502 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5588/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5603/2005. Comercial → |
|---|
