ICCJ. Decizia nr. 560/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta L.P.C. Târgoviște a chemat în judecată R.A.G.C. Târgoviște solicitând obligarea acesteia să calculeze în mod corect consumurile de apă rece în sistem paușal pentru prepararea apei menajere, conform dispozițiilor legale, să-i restituie sumele încasate pe nedrept în perioada 1997 - decembrie 1999 de la cei 6.479 beneficiari ai consumului de apă rece; să respecte O.G. nr. 37/1997 în care costul apei având ca bază anul 1995, trebuie să scadă; să suporte sumele rezultate în urma calculelor făcute asupra devalorizării leu/dolar și să prezinte instanței legislația în vigoare care arată că STAS - urile au caracter orientativ.
Prin sentința nr. 215 din 6 februarie 2004, Tribunalul Dâmbovița, rejudecând cauza ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă și casării sentinței, de către Curtea de Apel Ploiești, a respins acțiunea, precizată de reclamantă în sensul că pârâta să returneze sumele încasate pe nedrept în perioada ianuarie 1997 - decembrie 1999 de la cei 6.479 beneficiari ai consumului de apă rece necesară preparării apei calde menajere, iar sumele respective să fie reactualizate în raport cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu a fost furnizorul principal de apă, lunar s-a realizat negocierea între furnizori și reprezentanții legali ai asociaților de proprietari cu privire la apă rece și cantitatea de căldură necesară; citirea aparatelor de măsură s-a făcut de către reprezentanți ai SC T. și de reprezentanții asociațiilor de locatari, iar facturarea cantității de apă s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, sumele de plată fiind calculate în mod corect. Obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză au fost respinse ca neîntemeiate.
Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, care prin decizia nr. 284 din 3 aprilie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Nemulțumită de decizia pronunțată, reclamanta a formulat recurs arătând că este nelegală, deoarece expertul tehnic desemnat în cauză nu a citat-o prin carte poștală recomandată, așa cum se prevede în art. 208 C. proc. civ., iar instanța nu a avut în vedere obiecțiunile pe care le-a formulat cu privire la raportul de expertiză.
A mai susținut că instanța a reținut o situație de fapt greșită și anume că furnizorii principali de apă rece pentru pregătirea apei calde menajere au fost în perioada litigiului SC A. SA și SC T., iar nu pârâta care a emis înștiințările de plată și a încasat contravaloarea serviciilor preluate în favoarea locatarilor.
A invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Conform art. 208 alin. (1) C. proc. civ. "dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea".
Expertul tehnic desemnat în cauză a procedat la citarea părților, dar și la convocarea lor la 13 iunie 2003, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la acea dată, în prezența reprezentanților reclamantei și ai pârâtei.
De comun acord expertul și părțile au stabilit ca verificările să fie efectuate numai la asociațiile de locatari sau proprietari, iar documentația necesară să fie pusă la dispoziția expertului până cel târziu la data de 30 decembrie 2003.
Rezultă, așadar că au fost respectate dispozițiile textului de lege suscitat și ca atare critica vizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiată.
Obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la raportul de expertiză au fost respinse în mod corect de instanță, întrucât expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță și a lămurit pe deplin situația din punct de vedere tehnic.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că într-adevăr furnizorul principal de apă rece pentru prepararea apei calde menajere a fost SC A. SA Târgoviște în perioada mai 1997 - decembrie 1998 și SC T. SA Târgoviște în perioada 1999 - mai 2000.
Cantitățile de apă rece folosite pentru prepararea apei calde menajere prevăzute în procesele verbale lunare încheiate între cei doi furnizori susmenționați și reprezentanții legali ai asociațiilor erau transmise pârâtei, iar în continuare aceasta emitea înștiințările de plată și tot ea încasa costul serviciilor efectuate locatarilor.
Față de cele ce preced a rezultat că decizia atacată este legală și drept urmare, înalta Curte a respins recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 556/2005. Comercial → |
|---|
