ICCJ. Decizia nr. 556/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC D. SRL Bacău a chemat în judecată SC A. SA, sucursala Bacău și B.E.J.F.C. cu sediul în municipiul Bacău pentru a fi obligați să-i plătească suma de 89.000.000 lei, compusă din 56.000.000 lei, diferență încasată pe nedrept sub formă de onorariu, de către executorul judecătoresc de la SC A. SA, din creanța datorată, 10.000.000 lei onorariu avocat, 3.300.000 lei onorariu executare silită și 20.000.000 lei onorar avocat achitat în dosarul Judecătoriei Bacău.
Biroul executorului judecătoresc a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată dar și cerere reconvențională prin care a pretins obligarea reclamantei la plata sumei de 7.051.049 lei, reprezentând 5% din suma recuperată.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 2774 din 5 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat B.E.J.C.F. să achite reclamantei 79.300.000 lei daune și 9.096.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de pârâta SC A. SA, sucursala Bacău precum și cererea reconvențională formulată de B.E.J.C.F.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că B.E.J.C.F. a încasat necuvenit această sumă cu ocazia mai multor executări silite.
împotriva sentinței a declarat apel B.E.J.C.F., arătând că este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanta și-a recuperat debitul integral și ca atare nu-i datorează nici o sumă de bani, în schimb, reclamanta trebuie să-i achite 70.510.461 lei.
La primul termen de judecată apelanta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău arătând că B.E.J.C.F. nu este comerciant pentru că nu efectuează acte de comerț și față de suma pretinsă competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Bacău.
Prin decizia civilă nr. 64 din 16 martie 2004 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a schimbat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Bacău.
Instanța de apel a reținut că în materia executării silite, indiferent dacă titlul executoriu este civil ori comercial, cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează a se efectua executarea.
Pentru că suma solicitată de reclamantă reprezintă cheltuieli ocazionate cu ocazia executării, văzând și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., a stabilit că această cauză este de competența instanței de executare.
împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs arătând că este nelegală deoarece litigiul fiind comercial, față de suma pretinsă prin acțiune, competent să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Apelul trebuie judecat de curtea de apel, în acest sens fiind și dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 58/2003 care prevăd că procesele în curs de judecată vor continua să fie judecate de instanțele legal investite.
Examinând decizia prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte stabilește că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău, SC D. SRL Bacău a solicitat restituirea sumei de 89.900.000 lei, încasată în plus cu ocazia unor executări silite.
într-adevăr, reclamanta și unul din cei doi pârâți, SC A. SA Bacău sunt comercianți, dar pretențiile părților au potrivit art. 4 C. com., un caracter civil și nu unul comercial și ca atare în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și art. 893 C. com.
Având în vedere natura civilă a litigiului, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile soluționează în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, înalta Curte stabilește că decizia atacată, prin care s-a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Bacău, este legală.
Susținerea recurentei că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, care prevăd că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanțe, este neîntemeiată, deoarece în cauza de față, Tribunalul Bacău a fost greșit investit cu soluționarea unei cereri al cărei obiect are o valoare de 89.900.000 lei.
Față de cele ce preced rezultă că toate criticile formulate de recurentă au fost neîntemeiate și ca urmare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefodat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 552/2005. Comercial → |
|---|
