ICCJ. Decizia nr. 609/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială sub nr. 2138 din 4 decembrie 2003, contestatoarea B. SA, bancă în faliment, prin lichidatori SC M.S. SA și SC P.M.C. SRL București a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.B. contestație la tabloul de distribuție a prețului rezultat din vânzarea imobilului constând în spațiul comercial compus din 3 camere și anexe, proprietatea garantului ipotecat D.I.P., pe care l-a considerat nelegal.
în drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 51/1998 și art. 562 - art. 570 C. proc. civ.
La termenul din data de 19 decembrie 2003, primul termen de judecată în cauză, intimata a invocat excepția prematurității acțiunii conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată și republicată.
Prin sentința civilă nr. 26 din 30 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității acțiunii invocată de intimata A.V.A.B. și a respins, ca prematur formulată, acțiunea contestatoarei, prin lichidatori, în contradictoriu cu intimata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea reclamantei-contestatoare nu îndeplinește condiția obligatorie a comunicării ei, conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată și republicată, dispoziție imperativă, având în vedere și sancțiunea expresă instituită de același text de lege, respectiv neprimirea cererii de către instanța de judecată.
Susținerile contestatoarei, în sensul că se află într-o cale de atac conform dispozițiilor art. 562 - art. 570 C. proc. civ., nu a fost reținută de instanță, fiind respinsă cu motivarea că exercitarea unei căi de atac presupune atacarea unui act jurisdicțional, or, în speță, "se atacă" un act de executare întocmit de executorul judecătoresc, care nu este împuternicit cu atribuții jurisdicționale.
împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs contestatoarea reclamantă-debitoare, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că hotărârea pronunțată de instanță este nelegală, întrucât au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, atât timp cât contestația la tabloul de distribuție a prețului rezultat din vânzarea imobilului în cauză reprezintă o cale de atac promovată împotriva modului în care s-a făcut distribuția sumei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
într-adevăr, dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 exceptează de la aplicabilitatea lor cererile formulate în cursul judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac, dar, în speță, contestația formulată de recurenta-debitoare la tabloul de distribuție a prețului în condițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 562 - art. 570 C. proc. civ., nu poate fi calificată drept o cale de atac, deoarece este îndreptată împotriva unui act emis de executorul judecătoresc, ce nu are caracter jurisdicțional, asimilabil hotărârilor judecătorești și, ca atare, nu poate fi atacat prin formularea unei căi de atac, ci doar printr-o acțiune în primă instanță, în fond, respectiv contestație, cum este cazul în speță.
Astfel fiind, s-a reținut că motivul de nelegalitate susținut de recurentă, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat și recursul declarat în cauză de reclamanta-contestatoare-debitoare a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Comercial → |
|---|
