ICCJ. Decizia nr. 623/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr. 423/2003 SC C. SA a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC L.B. SRL să dispună întoarcerea executării silite, în senul obligării pârâtei la plata sumei de 307.746.998 lei, cu cheltuieli de judecată și instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei și ale administratorului ei.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 4766 din 27 noiembrie 2003, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 574/ A din 23 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
SC C. a declarat recurs împotriva deciziei, arătând în speță că fiind vorba de o întoarcere a executării acțiunea nu trebuie timbrată.
Recursul a fost respins, ca nefondat:
Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data promovării cererii instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen sub sancțiunea anulării cererii.
Reclamanta a timbrat acțiunea doar cu timbre mobile în valoare de 3.000 lei, la data de 27 noiembrie 2003 i s-a pus în vedere să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 16.002.996 lei, pe care nu a înțeles să o achite, invocând dispozițiile art. 15 din legea mai sus menționată.
Potrivit acestor dispoziții legale, este scutită de plata taxei de timbru doar acțiunea privind stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri pe nedrept.
Acțiunea reclamantei neîndeplinind aceste cerințe, corect s-a respins apelul declarat împotriva sentinței prin care acțiunea a fost anulată ca insuficient timbrată.
Scutirea de plata taxei de timbru cu privire la o acțiune trebuie expres prevăzută de lege, regula a fost plata, excepția a fost scutirea de plată, ceea ce nu este cazul în speță, motiv pentru care s-a respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 609/2005. Comercial → |
|---|
