ICCJ. Decizia nr. 6000/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 6000/2005
Dosar nr. 1276/2005
Şedinţa publică din 15 decembrie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 noiembrie 2003 reclamanta SC C.S. SRL Drobeta Turnu Severin, a chemat în judecată P.C.M., solicitând a se dispune rezilierea contractului de cesiune de creanţă din 3 august 2001 încheiat între părţi şi obligarea pârâtei la plata unor daune în sumă de 2.445.000.000 lei, reactualizate în funcţie de indicele inflaţiei până la momentul achitării efective.
În motivarea cererii se arată că, deşi pârâta s-a obligat prin contractul amintit să garanteze solvabilitatea debitorului cedat SC C.I. SRL, atât cea prezentă cât şi cea viitoare până la sfârşitul anului 2001, a constata că debitorul cedat este insolvabil.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinţi, prin sentinţa nr. 166/ C pronunţate la 10 martie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a dispus rezilierea contractului de cesiune de creanţă şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.445.000.000 lei, reactualizată în funcţie de rata inflaţiei până în momentul achitării efective a debitului şi a sumei de 52.595.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 39 pronunţată la 7 februarie 2005 de către secţia comercială a Curţii de Apel Craiova şi a fost schimbată hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantei, care a fost obligată la 34.631.500 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a respectat clauzele contractului de cesiune de creanţă, că garanţia dată de pârâtă, în condiţiile art. 1397 C. civ. şi a clauzelor contractuale expira la finele anului 2001, că deschiderea procedurii de reorganizare judiciară de debitorului cedat s-a făcut abia în anul 2002 şi că aceasta din urmă a oferit totuşi, drept plată, utilaje în valoare de 450.000.000 lei manifestând voinţa de a achita şi diferenţa de sumă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., constând în aceea că debitorul cedat era insolvabil încă din cursul anului 2001, după cum rezultă din probele administrate, utilajele oferite drept plată nefiind identificabile, situaţia celui de mai sus fiind comunicată pârâtei încă din anul 2001.
Pârâta a recunoscut, de altfel, datoria faţă de reclamantă şi în anul 2003, angajându-se să obţină sprijinul necesar pentru a o plăti.
Criticile nu sunt întemeiate.
Reclamanta a cunoscut, încă de la data încheierii contractului de executare de lucrări în folosul pârâtei, anterioară celei a contractului de cesiune de creanţă, că pârâta nu dispune de suma ce reprezintă contravaloarea lucrărilor, fapt ce era de natură a o stimula în executarea creanţei promisă a se cesiona.
În executarea contractului de mai sus, părţile încheie contractul de cesiune de creanţă din 8 august 2001, în care cedentul, actualul pârât, garantează solvabilitatea actuală şi viitoare a debitorului cedat numai până la finele anului în curs. Acest lucru constituie o a doua atenţionare a reclamantei asupra urgenţei recuperării sumei.
În aceste condiţii, în care reclamanta, ţinută strict de elementele contractelor încheiate şi care aveau putere de lege pentru contractanţi aşa cum prevede art. 969 C. civ., nu ia măsuri energice pentru realizarea creanţei ce i-a fost cedată, mulţumindu-se aşa cum singură arată în motivele de recurs, să comunice debitorului cesiunea creanţei, să iniţieze procedura concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., să promoveze o cerere nefondată pe baza Legii nr. 5/2001 şi să notifice cedentul că nu poate realiza creanţa, cerând a se rezilia contractul de cesiune de creanţă.
Toate acestea, în situaţia în care debitorul cedat oferea o plată parţială la 27 noiembrie 2001, înăuntrul termenului de garanţie stipulat în contract.
Susţinerea reclamantei că debitorul cedat era insolvabil din anul 2000, dată la care a început să se decapitalizeze, este neîntemeiată, din raportul invocat rezultând că acesta nu a înregistrat pierderi în anul 2001, realizând chiar profit.
Deschiderea procedurii reorganizării judiciare s-a făcut abia la 30 mai 2002, pe baza sesizării încetării plăţilor datată 8 martie 2002.
În plus, reclamanta se află înscrisă în tabloul creditorilor cu creanţa ce face obiectul litigiului.
Faţă de cele de mai sus, instanţele au constatat corect că nu sunt elemente pentru desfiinţarea contractului de cesiune de creanţă încheiat între părţi, neconstatându-se că există temei pentru a se susţine că pârâta nu şi-a executat obligaţia şi că se impune a se face aplicaţiunea art. 1019 C. civ.
Întrucât judecarea recursului a ocazionat intimatei efectuarea unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, recurenta urmează a fi obligată la plata acestei sume conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 39 din 7 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Obligă recurenta la plata către pârâta a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5991/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6011/2005. Comercial → |
|---|
