ICCJ. Decizia nr. 5975/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5975/2005
Dosar nr. 2939/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 4404/2005, reclamanta A. Iaşi a solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună suspendarea provizorie a executării încheierii din 9 iunie 2005, dată de judecătorul delegat de la registrul comerţului.
În motivarea cererii este prezentată situaţia de fapt privind schimbarea formei juridice din A. în SC M.A.C.
Susţine reclamanta că modificările dispuse îi aduc grave prejudicii, fiind împiedicată să efectueze operaţiuni bancare, încasarea sumelor cu titlu de chirie şi efectuarea plăţilor către furnizor. Precizează reclamanta că a atacat cu recurs încheierea în dosarul nr. 4391/2005 al Curţii de Apel Iaşi.
Prin sentinţa nr. 8 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială a reclamantei şi s-a dispus, în baza art. 403 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 581 C. proc. civ., suspendarea executării încheierii din 9 iunie 2005, până la soluţionarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. 391/2005 al Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen SC M.A.C. Iaşi şi O.N.R.C. solicitând fiecare admiterea recursului şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În primul recurs se invocă faptul că SC M.A.C. nu a fost citată şi că reclamanta nu a plătit cauţiune iar cel de al doilea, că ordonanţa este inadmisibilă întrucât nu este o măsură vremelnică şi urgentă şi că se prejudecă fondul, precum şi împrejurarea că încheierea a cărei suspendare s-a dispus a fost deja executată, făcându-se menţiunile dispuse în registrul comerţului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Cererea de ordonanţă preşedinţială a fost legal soluţionată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu respectarea art. 304 alin. (4) C. proc. civ., iar cererea fiind soluţionată anterior modificării acestui text prin Legea nr. 219/2005, plata cauţiunii nu era obligatorie.
Emiterea unei ordonanţe preşedinţiale nu era inadmisibilă întrucât erau întrunite cerinţele impuse de art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., art. 403 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 581 C. proc. civ. respectiv urgenţa, neprejudecarea fondului şi luarea unor măsuri vremelnice.
Dincolo de cele reţinute mai sus, prin Decizia nr. 1206 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi s-a luat act, irevocabil, de renunţarea la recurs A. Iaşi, în dosarul nr. 4391/2005, aşa încât măsura suspendării luată prin încheierea atacată a încetat, prezentul recurs rămânând fără obiect.
Pentru motivele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC M.A.C. Iaşi şi O.N.R.C. Bucureşti, pentru O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, împotriva sentinţei nr. 8/ COM din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5970/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5977/2005. Comercial → |
|---|
