ICCJ. Decizia nr. 625/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. 7258 la 4 noiembrie 2003, reclamanta SC I. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA București și A.P.A.P.S. București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate că reclamanta a devenit proprietara magazinului situat în Baia Mare, Str. Hortensiei în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare nr. 456 încheiat între reclamantă și SC P. SA Baia Mare. De asemenea, reclamanta a solicitat și intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
în susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta arată că vânzarea spațiului comercial în litigiu a avut loc în baza dispozițiilor art. 89 din H.G. nr. 55/1998 prin care s-au aprobat N.M. privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active.
Contractul de închiriere sau asociere în participațiune putea fi transferat prin novațiune în contract de leasing imobiliar ceea ce s-a și întâmplat.
Prețul a fost achitat, situație în care pârâta vânzătoare trebuia să încheie contractul în formă autentică ceea ce nu s-a realizat deși toate condițiile de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ., au fost respectate.
Reclamanta recunoaște că a fost anulat contractul de leasing încheiat pentru spațiul în litigiu, dar această anulare a intervenit în octombrie după ce contractul și-a produs efectele. în mod neîntemeiat s-a refuzat înscrierea în cartea funciară.
Prin sentința nr. 112 din 14 ianuarie 2004, secția comercială a Tribunalului Maramureș a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei având ca obiect constarea dobândirii dreptului de proprietate și intabulare în C.F., cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că titlul dobânditorului a fost anulat irevocabil.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC I. SRL Baia Mare.
Prin decizia nr. 221 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că nu a operat de drept transferul în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate la momentul încetării duratei contractului de leasing.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Baia Mare criticând hotărârea atacată ca fiind dată cu greșita aplicare a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de apel reține că, în speță, contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare nr. 456/1998 a fost încheiat între reclamantă și antecesoarea pârâtei de rândul I, SC P. SA Baia Mare, în temeiul O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale în forma sa inițială în vigoare la momentul contractării.
Textul legal incident este art. 24 din acest act normativ, reglementând privatizarea prin vânzare de active și care, în alin. (3), vizează ipoteza în speță, anume perfectarea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, având ca obiect utilizarea activelor aparținând societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar.
H.G. nr. 55/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active, precum și a Regulamentului de organizare și funcționare a F.P.S. stabilește în art. 1 din anexa 1 că "prezentele norme metodologice stabilesc procedurile și condițiile vânzării de acțiuni și de active, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale".
Este reală susținerea recurentei - reclamante în sensul că, potrivit art. 91 din H.G. nr. 55/1998, cel care poartă negocierea este Consiliul de Administrație al societății, însă doar urmare a aprobării de către A.G.A. a novației contractului de locațiune sau de asociere în contract de leasing și a stabilirii de către A.G.A. a prețului, în baza raportului de evaluare întocmit în prealabil de CA și a condițiilor de negociere a contractului potrivit art. 90 alin. (2) din aceeași hotărâre de guvern.
Simpla expirare a duratei contractului de leasing și plata ratelor de leasing nu operează transferul dreptului de proprietate, ci dă naștere doar unei obligații de "a face", respectiv nume de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare, singurul care operează translația proprietății .
în acest sens sunt relevante prevederile art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 care fac vorbire de "perfectarea" contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, perfectarea vizând tocmai vânzarea efectivă, iar nicidecum novația inițială, aspect ce reiese din mențiunea că la perfectarea contractului de leasing se aplică procedura de la alin. (1) și (2) ale art. 24 "dacă contractul de leasing nu prevede astfel".
De asemenea, potrivit art. 87 alin. (1) din H.G. nr. 55/1998, "leasingul imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare este contractul prin care o societate comercială, denumită locator, acordă unei alte persoane, denumită utilizator, pe o perioadă determinată, dreptul de posesie și de folosință asupra unui activ, urmând ca, la sfârșitul perioadei de leasing, utilizatorul să cumpere activul".
în fine, chiar în art. 3 lit. c) din convenția părților se prevede ca obligație a locatorului vânzător de a "respecta la expirarea termenului de leasing imobiliar calitatea de cumpărător (nu de proprietar) a utilizatorului, încheind în acest sens act autentic translativ de proprietate".
Curtea de apel reține în continuare în mod corect, faptul că, neoperând de drept transferul în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate la momentul încetării duratei leasingului, acțiunea reclamantei, de constatare a dreptului său de proprietate, a fost respinsă în mod just, pe cale de consecință, hotărârea pronunțată în apel fiind legală.
Așadar, criticile aduse de recurenta - reclamantă deciziei instanței de apel neputând fi primite, acestea fiind fără suport legal, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca nefondat.
Așa a fost, Curtea,
| ← ICCJ. Decizia nr. 674/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 649/2005. Comercial → |
|---|
