ICCJ. Decizia nr. 674/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.D.S. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC D.C. SRL și S.N.T.R.B. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună nulitatea contractului de societate și al statutului anexă la contractul de societate al SC D.C. SRL precum și a actelor subsecvente cu privire la aportul în natură vărsat de R.A.T., actuala S.N.T.R.B. cu motivarea că la data când a fost adus ca aport în societate terenul din str. Gârlei, S.N.T.R.B. nu era titulara dreptului de proprietate ci titulara unui drept deținut în baza contractului de concesiune nr. 8/1405/2001.
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 10699 pronunțată la data de 12 septembrie 2003, a respins acțiunea întrucât după administrarea probelor s-a demonstrat că reclamanta și-a pierdut calitatea de acționar la S.N.T.R.B. prin H.G. nr. 161 din 13 februarie 2003, anterior sesizării instanței, când pachetul de acțiuni a fost transferat în administrarea A.P.A.P.S. S-a mai reținut că prin derogare de la prevederile art. 2 și 3 din G.H. nr. 834/1991 S.N.T.R.B. a devenit titularul dreptului de proprietate.
Sentința a fost apelată de reclamantă care a reluat susținerile făcute în fața instanței de fond în legătură cu situația terenului adus ca aport de S.N.T.R.B. în SC D.C. SRL, care în opinia sa constituie motiv de nulitate a contractului și statutului societății menționate, justificat de faptul că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are.
Apelanta a reiterat faptul că prin protocolul nr. 25.625/2001 încheiat cu S.N.T.R.B. SA, aceasta a preluat în patrimoniu suprafața totală de 249,99 ha de teren în care este inclusă și suprafața de 7,95 ha teren situat în str. Gârlei, între părți încheindu-se și un contract de concesionare, în temeiul căruia S.N.T.R.B. a plătit redevență.
Criticile aduse sentinței au fost apreciate ca neîntemeiate de Curtea de Apel București care prin decizia nr. 316 din 22 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Curtea a reținut că recurenta nu mai este acționar al S.N.T.R.B. de la data transmiterii pachetului său de acțiuni către A.P.A.P.S. conform H.G. nr. 161 din 13 februarie 2003. A mai reținut că S.N.T.R.B. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl deține în baza certificatului nr. 2865/2003.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta A.D.S.B. prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că înțelege să critice decizia instanței de apel întrucât soluția a fost pronunțată doar prin raportare la analiza noilor înscrisuri depuse de pârâta-intimată fără să se rețină situația de fapt care a existat la data constituirii SC D.C. SRL, când S.N.T.R.B. nu putea să aducă aport în natură un bun pe care nu-l deținea ca proprietar. Acest motiv, în opinia recurentei, justifică cererea sa prin care a solicitat nulitatea actelor constitutive, contract, anexa la contract și acte subsecvente, care atestă aportul în natură al S.N.T.R.B. Recurenta a mai susținut că transferul de acțiuni către A.P.A.P.S. nu influențează situația juridică a terenului deținut iar schimbarea autorității care exercită drepturile ce decurg din calitatea de acționar în numele statului, îi justifică dreptul său, la acțiune. A mai susținut recurenta că după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate S.N.T.R.B. trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 12 din Legea nr. 137/2002 și să majoreze capitalul social cu valoarea terenului care constituie aport în natură al statului, acțiunile emise revenindu-i de drept statului.
în fine, recurenta a susținut că prin acțiune a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de societate numai cu privire la aportul în natură adus de S.N.T.R.B. și că prin pronunțarea nulității acestor acte nu este afectată existența societății D.C.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin argumentele invocate în sprijinul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a urmărit să demonstreze că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără să arate în concret care sunt dispozițiile legale nesocotite de instanța de apel.
După cum rezultă din susținerile făcute până la afirmația că s-au încălcat prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002, recurenta a reluat situația de fapt care vizează fondul litigiului în intenția de a demonstra, pe de o parte, că are calitate procesuală activă, iar pe de altă parte, că are interes să susțină în continuare recursul chiar dacă, S.N.T.R.B. a devenit proprietara terenului adus ca aport în natură în SC D.C. SRL, motivat de faptul că la data vărsării aportului aceasta nu era încă proprietară iar drepturile derivând din această calitate îi aparțineau recurentei.
Asupra calității procesuale active, afirmată de recurentă, Curtea a reținut că anterior sesizării instanței de fond, a fost transferat pachetul de acțiuni deținut de A.D.S. la S.N.T.R.B. SA către A.P.A.P.S., conform H.G. nr. 161/1302/2003 și Protocolului de transfer înregistrat sub nr. 462 din 28 februarie 2003 și nr. 1127 din 28 februarie 2003. Această transmitere afectează nu numai calitatea procesuală activă ci și interesul pentru a susține acțiunea întrucât între calitatea de reclamant și cea de titular al dreptului afirmat nu există identitate. De asemenea, este de reținut că prin punerea în mișcare a acțiunii reclamanta recurentă trebuia să justifice un interes legitim direct, personal și actual. Ori, în condițiile speței în care s-a demonstrat că intimata-pârâtă S.N.T.R.B. a devenit titulara dreptului de proprietate interesul său nu mai este actual și nici legitim.
Pentru a-și justifica interesul și odată cu acesta dreptul de a sta în justiție în calitate de reclamant, recurenta a mai susținut că schimbarea autorității care exercită drepturile ce decurg din calitatea de acționar nu schimbă cu nimic situația juridică a terenului care a rămas în continuare în patrimoniul său, până la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Nici aceste argumente nu sunt de natură să demonstreze interesul legitim și actual în cererea sa de constatarea nulității actelor constitutive ale SC D.C. SRL, al cărei acționar a fost și recurenta până la preluarea acțiunilor de către A.P.A.P.S.
Prin urmare nu era necesar ca instanța să se preocupe de problemele de fond câtă vreme, nu s-a trecut de excepțiile care fac de prisos o astfel de analiză. Recurenta a precizat că transferul acțiunilor sale către A.P.A.P.S. nu a dus la pierderea atribuției sale de a exercita în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului în discuție și nici S.N.T.R.B. nu devenea în urma acestui transfer titulara dreptului de proprietate asupra acestuia. Nici această susținere nu poate fi reținută întrucât instanțele care au soluționat cauza nu au ajuns la această concluzie prin soluțiile pronunțate așa încât critica este nefondată. Nici ca argument în sprijinul susținerii că dreptul său de a-și exercita atributele proprietății în numele statului asupra terenului adus ca aport, afirmația recurentei nu este de natură să ducă la concluzia că este îndreptățită să solicite nulitatea actelor constitutive ale SC D.C. SRL pe motivul că S.N.T.R.B. nu avea calitatea de proprietar asupra terenului, adus ca aport în natură, întrucât la data soluționării litigiului această situație nu mai subzista.
Printr-o altă critică, recurenta a susținut că era îndreptățită să promoveze acțiunea câtă vreme s-a adresat instanței pentru ca aceasta să constate nulitatea absolută a actelor constitutive, nulitate care nu poate fi acoperită decât în cazurile prevăzute de lege pentru a salva o societate constituită cu încălcarea dispozițiilor legale.
Este adevărat că recurenta nu a solicitat prin acțiune nulitatea societății comerciale "constituită în disprețul legii în ce privește aportul" la capital, dar prin obiectul său cererea avea aceeași finalitate în ce privește soarta societății, de vreme ce s-a cerut să se constate nulitatea absolută a actelor constitutive. Și dacă se admite că orice persoană care justifică un interes poate promova o astfel de acțiune, criticile recurentei în legătură cu situația juridică a terenurilor la momentul aportării nu pot fi reținute întrucât nulitatea societăților comerciale, este remediabilă și ca o consecință și nulitatea actelor constitutive este remediabilă așa cum rezultă din prevederile art. 57 și urm. din Legea nr. 31/1990. Această derogare de la dreptul comun aplicabilă nulității absolute în cazul societăților comerciale este aplicabilă atunci când cauzele de nulitate absolută au fost înlăturate. în speță s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate așa încât cauzele de nulitate invocate nu mai subzistă și odată cu acestea nici fundamentul susținerii acțiunii.
în ce privește motivul ce viza aplicarea art. 12 din Legea nr. 137/2002 întrucât nu a constituit critică în apel, nu s-ar putea, omisso medio să se analizeze în calea de atac a recursului, întrucât acesta nu are caracter devolutiv, iar reclamanta a beneficiat deja de o cale de atac devolutivă.
în consecință pentru toate argumentele care preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 625/2005. Comercial → |
|---|
