ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. 263 din 14 martie 2003 creditoarea B.C.W.B. SA Arad, sucursala Baia Mare, prin executorul bancar B.R. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului P.C., pentru suma de 11.000.000.000 lei, plus dobânda indexabilă de 78% pe an, până la concurența sumei de 12.478.608.551 lei, în baza titlului executoriu, bilet la ordin în valoare de 11.000.000.000 lei, emis de SC R.C. SRL Baia Mare, în favoarea B.C.W.B. SA Arad și avalizat de P.C.
A motivat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3731C. proc. civ.
Tribunalul Maramureș prin încheierea nr. 1615 din 14 martie 2003 a admis cererea și a încuviințat executarea silită a biletului la ordin emis la data de 19 iulie 2001, pentru suma de 11.000.000.000 lei de către SC R.C. SRL Baia Mare și avalizat de către debitorul P.C. reținând că titlul executoriu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 269, 372, 374 și 376 C. proc. civ.
Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, care prin decizia civilă nr. 208 din 7 aprilie 2004 a respins apelul declarat de debitorul P.C.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitorul P.C. solicitând să fie casată, iar cauza trimisă spre rejudecare Curții de Apel Cluj în vederea soluționării ei pe fond.
în subsidiar ca o consecință a admiterii recursului a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de încuviințare a executării silite a biletului la ordin.
în motivarea recursului a susținut că încheierea prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a biletului la ordin un era definitivă, deoarece nu i-a fost comunicată pentru a putea exercita toate apărările prevăzute de lege, biletul la ordin nu avea caracterul unui titlu executoriu, iar creanța nu era certă, lichidă și exigibilă.
La termenul din 2 noiembrie 2004 instanța din oficiu a invocat ca motiv de ordine publică excepția de necompetență a curții de apel de soluționare a apelului în speță, în raport de prevederile art. 339 C. proc. civ. și pe cale de consecință de necompetență a înaltei Curți de soluționare a recursului pe fond, în raport de prevederile art. II alin. (2) din Legea 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. 58/2003.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
într-adevăr, cererea de încuviințare executare silită are caracterul unei cereri necontencioase deoarece prin soluționarea ei nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, fiind supusă, prin urmare, procedurii reglementate de art. 331 - 339 C. proc. civ.
în același timp, ea este supusă și normelor speciale care o reglementează, iar potrivit art. 338 alin. (3) C. proc. civ., materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială, rămân supuse dispozițiilor speciale care se vor întregi însă cu cele prevăzute în Cartea a III-a a Codului de procedură civilă privitoare la procedurile necontencioase.
Așadar, cum cererea de încuviințare executare silită este un act procedural întocmit de executorul judecătoresc în succesiunea de acte pe care acesta le va întocmi ca mandatar al creditorului și care au ca finalitate executarea silită a unui titlu executoriu, încheierea de încuviințare este dată conform normei speciale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., de instanța de executare, în camera de consiliu și fără citarea părților, ea fiind evident, o "măsură cu caracter necontencios" în sensul art. 339 C. proc. civ., luată de președintele instanței de executare.
Prin urmare, în speță, apelul împotriva încheierii de încuviințare a executării silite se judecă, conform art. 339 alin. (3) C. proc. civ., de tribunal iar nu de curtea de apel, încheierea atacată fiind dată de judecătorie.
Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia curții de apel și în aplicarea art. 339 alin. (3) C. proc. civ., a trimis cauza la Tribunalul Maramureș, instanța competentă să soluționeze apelul declarat de debitorul P.C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 674/2005. Comercial → |
|---|
