ICCJ. Decizia nr. 673/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 8085 la data de 15 august 2003, reclamantul C.L.M. Cluj Napoca a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA Cluj Napoca, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 2297 din 7 noiembrie 2001, evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul situat în Cluj Napoca, str. Memorandumului, având regim de spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, obligarea pârâtei la 69.237.118 lei reprezentând chirie, rata inflației, TVA, dobândă și penalități, cu cheltuieli de judecată.
în susținerea pretențiilor deduse judecății reclamantul invederează că în anul 2001 a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 2297 pentru spațiul administrativ situat la adresa sus menționată și că, potrivit contractului, plata chiriei urma a se efectua din proprie inițiativă cel mai târziu până la 10 a lunii pentru care se face plata, neachitarea acesteia dând dreptul proprietarului a cere rezilierea contractului și evacuarea chiriașului.
Prin sentința nr. 4799 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea și a dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâtei, respingând, ca inadmisibilă, cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 69.237.118 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei așa încât, în aplicațiunea dispozițiilor art. 1439 C. civ., urmează a fi reziliat contractul de închiriere cu evacuarea pârâtei, aceasta din urmă fiind de acord ea însăși cu acest capăt de cerere.
Privitor la plata debitului restant, prima instanță apreciază că nu au fost îndeplinite cerințele art. 7201C. proc. civ., astfel că va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul C.L.M. Cluj Napoca invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței privitor la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect debitul restant.
Prin decizia nr. 185 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că nu s-a făcut cu certitudine dovada concilierii directe potrivit art. 7201C. proc. civ., anterior introducerii acțiunii.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul C.L.M. Cluj Napoca întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Astfel, din actele dosarului, se constată că instanța de apel nu a observat că prin înștiințarea expediată la 7 mai 2003, reclamantul a convocat pârâta la concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201C. proc. civ., comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul de drept al acestora.
Mai mult, instanța de apel a pronunțat decizia fără a constata că, la 9 iunie 2003, s-a încheiat procesul verbal în care s-a consemnat absența reprezentantului pârâtei de la concilierea legal convocată, lipsă nejustificată de nerespectarea obligației reclamantului, în sensul dispozițiilor art. 7201C. proc. civ., întrucât reclamantul a făcut dovada că a procedat anterior introducerii cererii de chemare în judecată potrivit cerințelor art. 7201C. proc. civ., ceea ce instanțele de fond și apel nu au reținut.
în consecință, pentru considerentele ce preced urmează ca recursul declarat de reclamant să fie admis, cu modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului aceleiași părți, schimbării în parte a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii și capătului din acțiune privind pretențiile în sumă totală de 69.237.118 lei astfel cum au fost dovedite.
Așa a fost, Curtea,
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 633/2005. Comercial → |
|---|
